Tropicul Cancerului, de Henry Miller

Tropicul canceruluiTropicul Cancerului, de Henry Miller, Editura Univers, Colecțiile Cotidianul, traducere de Antoaneta Ralian

După o oarecare pauză de la blog, în care nu prea am mai avut timp nici de citit, nici de călătorit, revin cu câteva impresii despre o carte care a făcut multă vâlvă la vremea ei și chiar și după aceea.

Cu Henry ne-am mai întâlnit în jurnalul lui Anais Nin, unde descopeream un bărbat și un scriitor văzut din perspectiva ei, a femeii inteligente, seducătoare, introspective și analitice, un autor de geniu admirat și adulat de aceasta, un bărbat ce ezita permanent între soția fascinantă, dar absentă, June, și amanta senzuală, inteligentă, talentată, Anais. În cartea de față, Henry este cel care povestește cu multă atenție pentru detalii și un stil inegal, uneori aproape telegrafic, alteori foarte descriptiv și chiar meditativ, viața sa la Paris, condițiile mizere de trai, lipsa banilor, lumea colorată a bețivilor, a artiștilor boemi și a prostituatelor, o lume plină de o dezolare materială și morală, ca un cancer care cuprinde totul.

Lumea e un cancer care se mănâncă pe el însuși.

Printre paginile în care descrie diverși tovarăși de trai sau surse de venit, cu subterfugiile la care era nevoit să apeleze pentru a supraviețui și escapadele cu alcool și prostituate, mi-au atras atenția referirile la Papini și concepția acestuia despre condiția artistului și nevoile lui (p. 60-61), comparațiile recurente dintre New York și Paris (p. 62, 162, 188), evocările Monei (pseudonim pentru June) (p. 166), optimismul și setea de viață care răzbat din pasajele sale, indiferent de sărăcia și mizeria în care trăiește (spune pe undeva că doar o masă îl desparte de viitor, așadar masa devine obiectivul lui și scopul care scuză mijloacele). De cele mai multe ori, povestește anecdotic, brut, dur, necizelat lumea pariziană, care i se pare frumoasă și liberă în pofida mizeriei și sărăciei care îl înconjoară și în care trăiește el însuși.

După toată această trecere în revistă de portrete și întâmplări, ca o lungă noapte de beție presărată cu bătăi și prostituate, cu înjurături și umilințe, urmează paginile care mie mi-au plăcut cel mai mult din toată cartea și care, cumva, o și salvează, din punctul meu de vedere: descrierea catedralei și a atmosferei religioase dinăuntru, urmată de descrierea școlii la care este trimis să predea și a atmosferei profund mizerabile, sărace, închistate și deprimante de acolo. Figurile personalului școlii, lipsurile materiale și dejecțiile care pervertesc aerul și mintea, naivitatea elevilor, pe care el, figură atipică în peisaj, o găsește delicioasă, disprețul față de profesorii de acolo, invalidul care dezgheța rahații și-i căra cu roaba, trăgându-și un picior după el, imposibilitatea de a lega relații normale, omenești, cu ceilalți, toate acestea și multe altele construiesc o lume grotescă, hâdă, respingătoare, doar prefigurată în paginile de la începutul cărții. Din punctul meu de vedere, abia aici Miller a dat dovadă de talent real de scriitor, puterea de evocare a acestor pasaje depășind-o cu mult pe cea din restul cărții.

Dacă vă interesează viața boemă din Parisul interbelic, dacă vă atrag poveștile cu bețivi și prostituate, dacă limbajul direct și obscen pe alocuri nu vă sperie și dacă vreți să descoperiți un autor care i-a influențat pe Kerouac și Bukowski, atunci Tropicul Cancerului este un bun punct de pornire. Alte titluri de-ale scriitorului: Topicul Capricornului, Sexus, Plexus, Nexus, Primăvara Neagră și Zile liniștite la Clichy. To be continued.

10 thoughts on “Tropicul Cancerului, de Henry Miller

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *