Cuvântul zilei
Cuvântul zilei: tsundoku

Cuvântul zilei: tsundoku

Se pare că japonezii au inventat un cuvânt pentru mania de a cumpăra multe cărți, care apoi se aglomerează în teancuri multe, ce rămân necitite: tsundoku. Iată o explicație, pe care am găsit-o aici:

The word dates back to the very beginning of modern Japan, the Meiji era (1868-1912) and has its origins in a pun. Tsundoku, which literally means reading pile, is written in Japanese as 積ん読. Tsunde oku means to let something pile up and is written 積んでおく. Some wag around the turn of the century swapped out that oku(おく) in tsunde oku for doku (読) – meaning to read. Then since tsunde doku is hard to say, the word got mushed together to form tsundoku.

Nu știu ce ne face să fim mereu cu ochii după alte cărți, deși ne știm cu musca pe căciulă că încă nu am citit teancurile de acasă. Poate nevoia de nou, de diferit, de vreun chilipir sau de ceva complet neașteptat, care să se bage în fața rândului. Eu am pus deoparte cărțile recent cumpărate, primite cadou și luate cu împrumut, ca să le am la îndemână și să le împuținez rapid, și totuși raftul cu pricina pare să se mărească întruna în loc să se micșoreze. It’s magic! :p

Aseară, iar m-am întors acasă cu un pachet de cărți: două volume de poezii de Nora Iuga, cu autograful autoarei, un interviu cu Octavian Soviany, un roman de un cristian, de la Casa de Pariuri Literare, și Complexul lui Portnoy, de Philip Roth, pe care l-am găsit într-un anticariat la un preț modic. Pe raftul cu „De citit”, în plus față de volumele cumpărate și primite în dar, mă așteaptă cuminți și câteva cărți luate din biblioteca părinților, de care vă povesteam nu demult, plus Șotron, de Julio Cortazar, și Zei americani, de Neil Gaiman, luate cu împrumut. Dar gata! Am un plan măreț, pe care sper să am timp să-l pun în practică săptămâna viitoare: reorganizarea bibliotecii! Am de gând să scot toate cărțile și să le așez după alte criterii, mai deștept, mai economic, pentru o folosire inteligentă a spațiului. Cu ocazia asta, poate renunț la câteva volume, ca să fac loc pentru altele, rămâne de văzut dacă mă îndur să mă despart de ele. Vă țin la curent. 😉

Mă întreb dacă n-ar fi mai bine să nu mai cumpăr, ci să iau cu împrumut de la prieteni (ori de la bibliotecile publice) sau să citesc în format electronic, dar rămân cu întrebarea, pentru că nu pot rezista în fața tentației de a pipăi și mirosi un volum nou, de a-i da paginile pe îndelete, de a-l așeza apoi frumos în bibliotecă și de a-l mai scoate din când în când, pentru împrospătarea memoriei. În plus, trebuie să susținem autorii, editurile, traducătorii și distribuitorii de carte, nu-i așa? 😉 Nici reducerile constante de pe tot felul de site-uri nu ajută… și nici multele recomandări din blogosferă. Chiar, ia mai potoliți-vă, măcar până ajung și eu la jumătatea teancului! 🙂

 

Voi suferiți de sindromul tsundoku? Ce soluții aveți?

9 thoughts on “Cuvântul zilei: tsundoku

    • Author gravatar

      Nu ştiu dacă există soluţii, we are doomed :)) Eu mă tot uit pe site-uri să îmi comand cărţi la oferte, dar parcă nu mă îndur să le primesc de-a gata împachetate. Parcă tot mai mult îmi surâde ideea să le iau eu de pe raft şi să le ating, să le miros cum spui şi tu 😀
      Eu mai nou mi-am băgat nasul în biblioteca părinţilor prietenului, aşa că deocamdată mă aprovizionez şi de aici ca să reduc impulsul de a cumpăra.

    • Author gravatar

      Am și eu mania asta, da’, uite!, cu tsundoku am citit „Zei americani”, despre care spuneai că ai împrumutat-o, și nu-mi pare rău deloc. 😀 Chiar e un roman mare!

    • Author gravatar

      Ehei, cred ca la mine s-a cronicizat deja boala asta. :))
      Tot ma uit, zic ca mai vand din ele sa fac loc altora si de fiecare data cand reorganizez biblioteca mi se par toate absolut necesare si mi-e imposibil sa ma despart de ele. ;))

    • […] că am deja destule necitite, dar știți voi vorba aia cu socoteala și târgul. Și apoi, de tsundoku nu te vindeci așa repede! Am găsit titluri interesante la 5 lei, așa că am luat câteva: trei […]

    • Author gravatar

      ah, pînă la pandemie :), mai mereu cînd aveam treabă prin frankfurt, mă învîrteam eu cumva să ajung și pe la oxfam, un magazin care vinde cărți de toate felurile, la mîna a doua, la niște prețuri la care eu nu prea pot să mă abțin să nu dau de fiecare dată lovitura. oxfamului nu-i pasă pur și simplu că eu am plecat de acasă ferm hotărîtă ”doar să mă uit”…
      de cînd nu prea mai intru prin librării am descoperit că se poate da foarte bine lovitura și online și vai de mine de cîte ori am dat lovitura… soluția mea e să punem mai multe rafturi pe pereți. dar chiar mai nou, după ce i-am povestit soțului că am ajuns la saturație la capitolul ”a cumpăra cărți”, el a venit cu o idee foarte interesantă pentru viitor: cînd nu mai încape nimic în bibliotecă (avem o cameră doar cu cărți…), putem începe să punem rafturi și în sufragerie. deocamdată nu chiar mă atrage ideea, dar dacă oi trăi muuuult, rămîne de văzut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *