Stau în curte și aud cocoși, păsărele, undeva în depărtare, o drujbă, iar la picioarele mele dorm un câine și o pisică. În rest, liniște – era să zic mormântală. Numai că e chiar opusul: o liniște dătătoare de viață. Până nu demult, fundalul meu sonor de zi cu zi era un amalgam de sirene, claxoane, huruit de tramvaie, țipete […]
Toată viața mi-au plăcut pisicile. Mi se păreau frumoase, elegante, demne, leneșe într-un sens bun – adică ăla în care le cam invidiezi că ele pot face asta, iar tu nu – și, pe deasupra, stăpâne pe situație. De avut, n-am avut niciodată pisică, mai întâi, în copilărie, pentru că mamei nu-i plăceau, apoi pentru că stăteam în cămin sau […]
În a doua zi de Paște, veneam cu cățel și purcel, de fapt, caravană de trei mașini, cinci persoane și probabil tone de scule, lucruri și mâncare necesare pentru cele câteva săptămâni cât avea să dureze grosul șantierului: debarasarea, organizarea, aruncarea, păstrarea și… tobele, vă rog: renovarea! Cu părere de rău, mărturisesc că noi nu am putut rămâne la distracție […]
După ce ne-am găsit casa și am pus capăt căutărilor, greul a trecut și a urmat și mai greul. Proprietarii de atunci, niște tineri vorbăreți, ne-au dat asigurări că au aproape toate actele și că le vor face și pe cele lipsă în curând, că au vorbit cu notarul din cel mai apropiat oraș, că să nu ne răzgândim, că […]
Visurile sunt frumoase și te motivează, dar mai frumos e să le pui în practică. Sau, mă rog, în tot stresul ăla și în nebunia inerente oricărui proiect, dacă ai noroc, te mai oprești din când în când și îți dai seama că, de fapt, e și o parte frumoasă acolo și că ar fi păcat să te lași atât […]
Când eram copil și mama mă anunța că mergem la țară, făceam apel la toate tehnicile cunoscute de convingere pentru a rămâne acasă. Nu-mi plăcea și pace să las familiaritatea, confortul și posibilitățile apartamentului și vieții din oraș pentru praful și traiul rudimentar de la bunici. Spălatul la lighean, WC-ul în curte, copiii puțini și nu prea prietenoși de pe […]
