Ai uitat să râzi, de Bogdan Munteanu

Ai uitat să râziAi uitat să râzi, de Bogdan Munteanu, Editura Nemira, 2016

Pentru mine, Bogdan Munteanu e o noutate. Nu am mai citit nimic de el, dar am tot citit despre el în blogosferă în ultima vreme, așa că m-am gândit ca, după Cătălin Mihuleac, să continui proza scurtă românească din prezent cu volumul lui de povestiri.

Am avut o surpriză foarte plăcută: Bogdan Munteanu are un stil natural, oral, proaspăt și actual. Citindu-l, am avut impresia că sunt martoră la introspecții sau la amintiri, indiferent dacă povestirile erau narate la persoana întâi singular sau la a treia. Toate te poartă prin crâmpeie de viață din copilărie și din trecutul mai recent sau pictează din câteva tușe scurte și nervoase scene realiste din viața de zi cu zi, din vreun sat bănățean sau de la oraș (Timișoara).

Copii care tânjesc după atenția tatălui sau se joacă îndrăciți până descoperă primii fiori erotici, adolescenți dornici de povești deochiate sau experimentând plăcerile carnale, oameni în toată firea care se luptă cu greutățile financiare, cu povara situației familiale sau cu dezamăgirile prietenilor, corporatiști obosiți sau cupluri înstrăinate – cam asta este galeria de portrete. În plus, unele personaje se plimbă libere dintr-o povestire în alta, așa că te întâlnești de mai multe ori cu vagabondul bătrân sau cu Loredan. Asta îți dă impresia de continuitate, ca și cum povestirile nu ar fi disparate și de sine stătătoare, ci ipostaze diferite ale acelorași persoane, scene luate la întâmplare (sau nu?) din același roman.

Scurte, dinamice, previzibile sau surprinzătoare, fără introducere și fără continuare, cele 17 texte par instantanee cinematografice, în care te pierzi timp de câteva minute ca într-o sală întunecată de cinema. De altfel, întregul volum se citește ușor și repede (mie mi-a ocupat doar o după-amiază de duminică), dar asta nu înseamnă că nu lasă o impresie mai de durată. Mi-au plăcut în mod deosebit Feri Baci, O zi cu tata, Paltonul, Întâlnirea, Clătite cu zahăr, Roșcovanul, Dolce far niente (cred că aș putea să le înșir pe toate, de fapt) și – cireașa de pe tort, care dă și numele cărții – Ai uitat să râzi.

Căutați-o și citiți-o, e ca o gură de aer proaspăt și probabil vă veți regăsi în multe dintre povestiri. O investiție bună în timpul și banii voștri!

8 thoughts on “Ai uitat să râzi, de Bogdan Munteanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *