Cum îți dai seama că îți place un autor

Cum îți dai seama că îți place un autor

Un tip se trezește cu noaptea-n cap, își face un mic dejun, apoi pleacă la muncă. Absolut banal, nu? Ți se întâmplă și ție aproape în fiecare zi.

Ei bine, tipul ăsta se apucă și scrie despre asta, dar scrie cu lux de amănunte, descriind întunericul camerei, obiectele vechi și sărăcăcioase din jur, bătăile în ușă, bâlbâielile și confuzia lui când este trezit, anunțul turei, apoi pregătirea micului dejun, pâinea cu stafide prăjită pe reșou, ouăle gătite în margarină (nesănătos, știu, dar pe vremea aia încă nu exista preocuparea de azi pentru alimentația corectă), sfârâitul lor, pojghița albicioasă de deasupra, cartofii gătiți dinainte, alături de bucățelele de șuncă prăjită, simți mirosul, îți plouă în gură, te gândești că tu ai adăuga și niște mărar proaspăt, ah, ce arome (până când îți dai seama că ești în tramvai și sugestia ți-a venit de la legătura de mărar pe care o ține în mână tanti din fața ta), îl vezi luând câte o îmbucătură în timp ce se îmbracă și deja ți-e foame, te gândești să-ți faci o omletă când ajungi acasă. El deja a luat-o la fugă pentru că e în întârziere, nu și-a calculat bine timpul, mai are doar câteva minute să prindă trenul și aleargă, aleargă, aleargă, și tu cu el, pe străduțe, pe lângă fabrici și magazine, a ajuns în gară, vai, nu știe peronul, pierde secunde prețioase, acum îl vede, s-a pus deja în mișcare, mai are timp să-l prindă, sprintează, mecanicii de la ultimul vagon îl privesc impasibil, cu neîncredere, n-o să reușească, ba o să reușească, ce prostie, ce stânjenitor să alerge în halul ăsta după un tren, măcar de l-ar prinde, măcar de n-ar cădea lat pe peron, stai cu sufletul la gură, nu mai e așa banal, nu?

Nu-ți zic dacă-l prinde, citește cartea: Jack Kerouac, Lonesome Traveler

Share this post

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *