We Are All Completely Beside Ourselves

We Are All Completely Beside Ourselves, Karen Joy Fowler, Serpent’s Tail, 2014

We Are All Completely Beside OurselvesAu trecut câteva zile bune de când am terminat romanul de față, dar n-am avut timp să scriu nimic și acum încerc să-mi pun gândurile în ordine suficient cât să vă zic câteva lucruri coerente și interesante despre el. Să vedem…

Mai întâi, este bine scris, cu inteligență și umor și mereu câte o surpriză pentru cititori. Fowler are un talent de a-ți capta atenția și apoi de a-ți mărturisi ceva care îți schimbă complet perspectiva asupra lucrurilor, dar nu te poți supăra pe ea că te-a păcălit, fiindcă vrei să citești mai departe. Și apoi, crezul ei e „Start in the middle”, așa că își începe povestea la mijloc și te duce înapoi în timp până când lucrurile de mai devreme încep să capete sens. Vrei să știi de ce familia naratoarei este așa de zdruncinată, de ce sora ei a fost abandonată și fratele ei a plecat de acasă, vrei să știi de ce dintr-o fetiță extrem de vorbăreață, Rosemary, naratoarea, a ajuns să vorbească foarte puțin. Așa că citești despre studenția ei și întoarcerile în copilărie și încerci să-i intuiești secretele, dar dezvăluirea lor te ia prin surprindere.

Momentul adevărului despre sora abandonată este crucial pentru cititor: ori îl pierde, ori îl atrage și mai mult. Și aici nu prea știu cum să continui ca să nu divulg ceva ce ar putea strica efectul surprizei pentru aceia dintre voi care încă nu ați citit cartea. Hm! Delicată treabă! Hai să zic numai că povestea este emoționantă și dacă vă identificați cu personajele, pentru că ați trăit pe pielea voastră astfel de relații, și dacă doar vi le imaginați. La urma urmei, empatia este ceva profund uman. Sau nu? 😉

Apoi, ce mi-a mai plăcut mie în cartea asta a fost preocuparea pentru limbaj, în multiplele lui forme, dar și priceperea cu care Fowler a știut să păstreze atenția și interesul cititorilor până la sfârșit. Ce mi-a plăcut mai puțin a fost că inserțiile de studii psihologice, deși destul de bine integrate, au fost destul de transparente, adică trădau un pic prea evident munca de documentare și, probabil, scopul romanului. Însă e clar că acesta ridică niște probleme importante și se dorește a fi un semnal de alarmă, așa că eu îi iert acest mic „neajuns”. Oricum, dacă, dincolo de calitatea scriiturii, îl privesc și din punct de vedere politic și umanitar, înțeleg de ce a ajuns pe lista scurtă pentru Booker Prize în 2014 și a câștigat alte numeroase premii.

Ne-am_iesit_cu_totul_din_mintiCitiți-l și reveniți apoi la rândurile de mai sus, cu siguranță vor avea mai mult sens. Cartea a apărut și în română cu titlul Ne-am ieșit cu toții complet din minți, la Editura Litera, traducere de Mirella Acsente.

P.S. Atenție, spoilere! Bine, recunosc, nu mă pot abține: dacă iubiți animalele, cartea asta o să fie exrem de emoționantă și o să vă marcheze. Și chiar dacă nu ați avut vreodată măcar un peștișor, un câine, o pisică, un hamster, dacă nu chiar un cimpanzeu, tot veți fi sensibilizați de povestea asta. Gata, am spus-o! Hai, la citit cu voi!

 

 

1 Comment

Filed under Lecturi, Recenzii

One Response to We Are All Completely Beside Ourselves

  1. Speram să găsesc o persoană căruia să nu-i fi plăcut cartea, dar văd că nu am noroc. Acum nu-mi rămâne decât să accept faptul că sunt eu ciudată :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *