Viscolul, de Vladimir Sorokin

Viscolul, Vladimir Sorokin

Viscolul, de Vladimir Sorokin, editura Curtea Veche, 2012, traducere de Antoaneta Olteanu

Începutul pare rupt dintr-un roman rusesc din secolul al nouăsprezecelea, dar în curând aflăm că, sub aparenţa aceasta, se ascunde o poveste fantastică şi grotescă.

Doctorul Garin trebuie să ajungă într-un sat lovit de o molimă misterioasă ce transformă oamenii în zombi. Dar călătoria sa va fi plină de pericole, de tentaţii, de piedici, de frică şi speranţă, de disperare şi iluzii ce alternează şi ţin cititorul în priză până la sfârşit.

Tot felul de personaje stranii populează acest univers fantasmagoric: maşina cărăuşului Kozma este trasă de nişte căluţi de mărimea unor potârnichi; doctorul cade în mrejele unei morăriţe voinice şi voluptoase măritate cu un omuleţ cât un samovar, beţiv şi răutăcios; pe drum, cei doi se întâlnesc şi cu nişte vitamindri care le vând narcotice, cu un uriaş de 6 metri, mort îngheţat, după ce construise un om de zăpadă gigant, cu un falus enorm; în final, apar nişte chinezi contrabandişti, cu nişte cai de povară mari cât o casă de două etaje.

Pe parcursul romanului, scenele „reale” sunt întretăiate de halucinaţii provocate de droguri, frig sau oboseală. Frustrarea şi piedicile constante şi absurde trimit cu gândul la proza lui Kafka. Ritmul lecturii se intensifică sau se relaxează odată cu trăirile personajelor.

Responsabilitatea doctorului, care trebuie să ducă vaccinul în satul cuprins de molimă, este încercată pe alocuri de tentaţii: căldura şi ospitalitatea morăriţei, starea de bine indusă de narcotice, disperarea şi senzaţia că toate eforturile sunt în van. Kozma, însoţitorul, de o simplitate dezarmantă, dar şi de o bunătate şi inocenţă pe măsură, sfârşeşte crud şi nedrept la finalul poveştii.

Pe un plan mai profund, drumul acesta plin de obstacole şi tentaţii poate fi văzut ca o metaforă pentru parcursul anevoios al omului prin viaţă, pentru supravieţuirea într-o Rusie supusă forţelor naturii şi comunismului, pentru existenţa intelectualului de-a lungul istoriei sau pentru lupta constantă dintre bine şi rău.

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Recenzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *