Vi se întâmplă să nu vă hotărâți ce carte să citiți?

Uneori, după o carte prea intensă, simt nevoia să schimb registrul: dacă a fost ceva dramatic, caut alta mai ușurică, dacă a fost în engleză, caut una în română, dacă a fost ceva amuzant, încerc ceva mai greu.

Ei bine, după Pânza de păianjen, am zis să fac tranziția spre următorul roman cu ceva mai ușurel și util și am început o cărțulie despre antreprenoriat (deh, poate mai învăț și eu câte ceva!). Mi s-a părut prea motivațională și heirupistă și nu spunea nimic nou sau ieșit din comun, așa că m-am plictisit repede.

Am zis să abordez un SF, că e un gen pe care îl gust rar, așa că am început Furnicile, de Bernard Werber, pregătită să mă iau la trântă cu o trilogie. Părea interesantă, mai ales că despre furnici am tot auzit sau văzut sau citit cât sunt de inteligente. Nu știu de ce, aseară n-a fost momentul ideal pentru cartea asta, așa că am abandonat-o după câteva (zeci de) pagini. O să revin la ea cu siguranță într-o zi…

Între timp, mi-a făcut cu ochiul Noi, doamnă doctor, când o să murim, de Ileana Vulpescu, și m-am instalat și mai confortabil pe canapea, fericită că am găsit, în sfârșit, cu ce să-mi petrec seara de lectură. Chiar dacă venea tot după o carte românească, începutul părea promițător, mă prinsese povestea doamnei Gheorghiade și a descurcatului pe vremea comunismului, când… jurnalul doctoriței de nebuni m-a dus cu gândul (poate fără motiv) la Vinovat de iubire, al lui Adrian Păunescu (care nu mi-a plăcut deloc), cert e că n-am mai putut să citesc. Ooooooooffffffffff! Frustrant mai e!

DSCN5412Am lăsat Kindle-ul deoparte și m-am dus înapoi la teancul de cărți necitite din bibliotecă. Ce să aleg după atâtea încercări nereușite și cu o dispoziție așa de mofturoasă? Ca-n reclama aia cu iaurtul, toate mi se păreau „defecte”: prea lungă, prea tristă, prea grea, prea ca la țară! Până la urmă, m-am retras cu o colecție de povestiri de Javier Marias, Când eram muritor, o alegere potrivită, în sfârșit! Dar despre ea, data viitoare…

Vouă vi se întâmplă? Ce remedii găsiți? Cum vă hotărâți?

24 Comments

Filed under Lecturi

24 Responses to Vi se întâmplă să nu vă hotărâți ce carte să citiți?

  1. Daaa, si eu patesc mereu. Si uneori e atat de frustrant. Ma deranjeaza sa le stiu incepute si sa stea teanc acolo pe noptiera.
    Acum am doua jurnale incepute si doua non fiction si am citit o pagina si din Fetita care se juca de-a Dumnezeu. :))

  2. :)) Nu pot sa ma pronunt despre ea. Tocmai am terminat o alta carte a lui – Cum sa uiti o femeie. Nu prea mi-a placut, am scris 2 randuri despre ea pe Goodreads si i-am dat doar 2 stele.
    Non fiction am o carte despre Cezariana (Michel Odent) si Crescandu-l pe Cain (despre crescut baieti). Pe asta am luat-o la citit la recomandarea prietenei mele care zice ca l-a inteles mai bine pe sotul ei dupa ce a citit-o asa ca incerc si eu…poate, poate. 😛 :))
    Iar jurnalele sunt: Barbellion – Jurnalul unui om dezamagit ( tipul e un crybaby, ma cam enerveaza) si Sylvia Plath pe care o citesc inceeeeet, incet de tot pentru ca nu vreau sa o termin prea repede. 🙂

    • Eu am citit numai Sunt o babă comunistă de el. Eram curioasă și de altele…

      Cărți despre naștere sau copii sau crescut copii nu citesc de obicei, deși pregătesc o surpriză, stay tuned! :p

      De jurnalele astea nu am auzit; mie-mi plac în general jurnalele, memoriile, (auto)biografiile. Deocamdată am doar Jurnalul lui Jules Renard necitit, pe care l-am luat ieftin la un târg, dar care cred că e mai degrabă plin de maxime decât de introspecție și povești din timpul lui.

  3. Si mie imi plac mult jurnalele. Am inceput cu cel al Virginiei Woolf si nu m-am mai putut opri. 🙂 Tot zic ca il reiau sa vad daca imi place si acum la fel de mult ca-n facultate.

  4. Da. De trei ori da: da, da, da. 🙂

  5. Cred ca toata lumea trece prin perioade d-astea…
    Ideea e sa revii candva la cartile abandonate – nu la alea motivationale – am eu ceva cu ele… 🙂 Poate alta data o sa reuseasca sa iti transmita ceva. Daca nu si nu, asta e!
    Cateodata, cand ma apuc de ceva nou, iau o carte, o rasfoiesc, apoi alta, şi alta… ceva de genul „vreau aia” – „ba nu mai vreau aia, vreau ailaltă” cu repetitie.
    Ioana

    • Da, nici mie nu-mi plac alea motivaționale, deși n-am încercat prea multe. Ce am constatat eu că spun niște lucruri de bun simț, evidente, pe care poate uneori le treci cu vederea și-ți prinde bine să ți le reamintească cineva. Dar nu-ți oferă nimeni vreo rețetă de succes.
      Cât despre nehotărârea de a alege un anumit titlu… cred că ține de starea de moment, nu neapărat de calitatea cărților în sine. De exemplu, m-am hotărât să mai dau o șansă furnicilor. Să vedem. 😉

  6. Cind nu stiu cu ce sa continui, ii dau pace. Poate trece o seara fara sa citesc (de obicei imi clatesc ochii si creierul cu ceva interviuri pe youtube), si pina a doua zi deja mi se face pofta de ceva anume, asa ca trece si frustrarea de a nu sti ce sa aleg.

  7. Ha, ha, parca eu în momentele mele proaste! Noroc ca-mi trece repede cînd ma gîndesc la ce lista lunga am de citit!

    • Păi mai spunea cineva (Aniela) că are lecturile programate pe doi ani, prin urmare, nu are momente d’astea de nehotărâre și frustrare. Dar eu nu pot să mi le programez așa. Știu în mare cam ce cărți aș vrea să citesc, dar alegerea uneia anume depinde de dispoziția din momentul respectiv. Alte cărți apar pe parcurs și le strecor în lista aia mentală… Uneori, pur și simplu încep ceva despre care nu știu nimic…

      • Stiu ca vrei sa spui – io am o lista lunga cît o zi de post pe GR si tot mai gasesc sa citesc alte carti in afara ei pe baza unui impusl de moment 😀

  8. Da, mi se întâmplă și mie. Și tot încerc până nimeresc ceea ce mi se potrivește în momentul respectiv. Mai demult mă încăpățânam să citesc ce am început, acum nu mai fac așa. Dacă nu mă prinde, o las deoparte și încerc altceva. Nu e un abandon definitiv, ci o amânare pentru un moment în care cartea respectivă va fi cea potrivită.

    • Da, mai amân și eu, hotărâtă să revin la ele la un moment dat… Nu reușesc întotdeauna. De exemplu, deși Toba de Tinichea, Decojind ceapa și Aparatul de fotografiat ale lui Gunter Grass mi-au plăcut foarte mult, nu am putut să termin Calcanul și Anestezie locală. Le-am lăsat deoparte și mai încerc altădată…

  9. Ema

    Haha, foarte simpatic articolul! Mda, și eu am astfel de momente, în special după o perioadă mai lungă în care nu am citit nimic. Devin atât de frustrată din cauza lipsei de lectură, ca un junkie privat de doza zilnică, încât sunt mofturoasă și nimic nu mă mulțumește. Ideea Laviniei ar fi bună, dar nu ar face decât să îmi prelungească agonia. :)) Așa că iau cărți din bibliotecă una după alta și citesc zeci de prime pagini, până când găsesc ceva care mă captivează și mă calmează. 🙂
    Zilele astea mi se făcuse și mie dor de Marias…

  10. Pingback: Recomandari din blogosfera (1 - 7 februarie)

  11. Ma invarteam si eu intre carti cand trebuia sa incep una noua, dar de la un timp am inceput sa aleg din timp, cate 3-4, pe care urmeaza sa le citesc.

    • Dacă poți să nu te abați de la plan… 🙂 Eu nu pot să stabilesc o ordine, cel mult un teanc sau o listă cu cărți pe care vreau să le citesc la un moment dat, dar alegerea uneia anume depinde mult de starea de moment. Cred că mă repet. 🙂 Într-un fel, îmi place flexibilitatea asta, chiar dacă uneori înseamnă nehotărâre, timp irosit sau „ineficiență”. Când e vorba de citit, însă, adică de ceva ce fac de plăcere, nu prea vreau să fiu eficientă, ci să mă simt bine și să mă mai deștept o țâră. 😉

  12. Pingback: Imitând arta, de Ed Teja | Cărți și călătorii

  13. Pingback: Ce cărți vă plac și de ce? | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *