Un interviu cu Ciprian Măceșaru

Măceșaru

M-am tot gândit cum să fac introducerea la acest interviu. Să copiez niște informații seci despre biografia lui? Să povestesc despre omul prietenos, plin de energie, de umor, o sursă inepuizabilă de povești, pe care l-am cunoscut în câteva ieșiri la bere? Să încerc să-l „ghicesc” din versurile lui, tenebros și chinuit uneori, sensibil și amuzant alteori? Până la urmă, m-am hotărât că cel mai bine ar fi să vă las pe voi să-l (re)descoperiți, parțial din cărțile lui, parțial din cele de mai jos.

Și pentru că tot a fost ieri ziua lui de naștere, îi mai urez o dată „La mulți ani!”, iar vouă vă zic „Lectură plăcută!”

Cărți și călătorii: Ciprian, îţi mulţumesc că ai acceptat să-mi acorzi un mic interviu şi, deşi nu sunt jurnalistă, mă voi strădui să-ți adresez întrebări cât mai interesante. De fapt, ceea ce sper este să afle și cititorii acestui blog despre multiplele talente ale lui Ciprian Măceşaru: prozator, poet, muzician, editor al revistei sociale şi culturale Accente… Mi-a scăpat ceva? Povesteşte-ne câte puţin despre aceste activităţi ale tale.

C.M.: Mihaela, îți mulțumesc pentru propunerea de a face acest interviu, însă trebuie să-ți mărturisesc că mă simt inconfortabil când vorbești despre „multiplele talente” pe care le-aș avea. Nu te acuz de nimic, firește, și-ți mulțumesc pentru compliment. Dar să nu mai fac pe mironosița și să răspund.

Am publicat două microromane, Superhero (Ed. Cartea Românească, 2012) și Portbagaj (Ed. Trei, 2014), acestea fiind de fapt părți dintr-un roman pe care sper să-l pot publica la anul. Am rescris cele două volume, le-am adăugat câteva zeci de pagini și am ajuns la o formă completă a cărții. În fine, așa a fost să fie scrierea acestui roman. De-aș fi avut mai multă înțelepciune, aș fi publicat direct varianta întreagă.

Am scris și un jurnal cultural, Focul din tâmplă (Ed. Brumar, 2010), precum și mai multe cărți de poezie. Am publicat și o carte de interviuri cu scriitori, critici și muzicieni. Acum, împreună cu Dan C. Mihăilescu, scriu un eseu epistolar intitulat Despre nerăbdarea de a fi răbdător. Ar trebui să apară în această toamnă la Editura Humanitas.

Sunt toboșar, am cântat în formațiile Hotel Fetish și Toulouse Lautrec , dar am și improvizat cu muzicieni precum Irinel Anghel, Jürg Solothurnmann, Andrei Kivu ș.a. Acum am un proiect nou, alături de Alex Catrina (ex. Hotel Fetish, Terror Art, Traum) și Lori Fuiorea (ex. Terror Art). Repetăm de puțin timp împreună. Avem patru cântece aproape terminate. Le vom înregistra undeva spre sfârșitul acestui an, apoi le vom arunca în lume. Din 2015 dorim să apărem în concerte (nu doar cu patru melodii, firește).

Cărți și călătorii: Îmi spuneai la un moment dat că ai vrea să renunţi la poezie şi să te dedici mai mult prozei. Eu, una, aş fi dezamăgită, pentru că îmi plac foarte mult poeziile tale (am şi publicat o selecţie aici şi aici). Care ar fi motivele pentru o astfel de înstrăinare de poezia proprie? O alegere personală sau ceva mai banal, cum ar fi cererea pieţei, lipsa de apetit a publicului pentru poezie, dacă este cazul?

C.M.: Relația mea cu poezia pe care am scris-o până de curând nu mai putea continua. Simțeam că mă găsesc într-o fundătură. Am spus „stop, n-are sens, nu ajungi nicăieri așa”. Din cărțile mele de poezie s-ar putea face un the best of (și sper să-l pot face cândva), dar luate în parte ele nu mă mulțumesc. Dar ceea ce s-a întâmplat după ce am luat decizia de a nu mai scrie poezie este formidabil. Ei bine, mă așezam la masă cu gândul că nu voi scrie poeme, că nu contează ce naiba scriu, numai versuri să nu fie, iar rezultatul a fost că am ajuns mai aproape de poezie cum n-am fost niciodată. M-am eliberat dintr-o percepție strâmtă. Desigur, mulți dintre cei cărora le plăceau vechile mele poeme vor fi dezamăgiți, dar știu că am dreptate, că am reușit (deși nu mai speram) să… găsesc ceva. O să apară un volum intitulat Modern Talking. Nu știu însă cât de repede.

Cărți și călătorii: Pentru că tot vorbim despre poezie, ai lansat recent un blog dedicat poeziei, denumit Os poetic, unde culegi şi propui versuri ale unor poeţi români şi străini. Vorbeşte-ne un pic despre acest proiect al tău.

C.M.: Mi-am dat seama că mi-ar plăcea să am adunate undeva poeziile preferate, așa că în loc să notez textele astea în vreun caiet, m-am decis să fac Os Poetic, în ideea de a-i bucura și pe alții. Este o treabă subiectivă, evident. Antologia se construiește sub ochii tuturor. Inițial am vrut să respect criteriul cronologic, dar mi-am dat seama că ar apărea o anumită monotonie, așa că am decis ca alăturările de nume să nu respecte niciun criteriu. Blogul e astfel mai viu. Cei care doresc antologii realizate după toate normele, știu foarte bine că există câteva astfel de lucrări, în special apărute înainte de 1989 (da, ar cam fi timpul pentru altele).

Cărți și călătorii: La ce să ne aşteptăm în plan editorial? Ce titluri urmează să mai apară purtând semnătura Ciprian Măceşaru?

C.M.: Deja am răspuns la această întrebare, dar pe lângă cele menționate mai sus, ar mai fi o carte pentru copii, scrisă acum vreo doi-trei ani. Binecunoscutul Alexandru Ciubotariu a fost de acord să o ilustreze.

Cărți și călătorii: Muzica şi scrisul sunt, clar, două forme de expresie. Ce au ele în comun, în cazul tău?

C.M.: Marile romane și simfoniile au fost adesea comparate. Arhitectura lor pare să aibă multe lucruri în comun. Dacă voi scrie vreodată un astfel de roman, îți voi spune cum stau lucrurile. Ha, ha! Și între muzică și poezie există o strânsă legătură. În cazul meu lucrurile nu stau altfel, muzica e esențială în viața mea, în primul rând muzica clasică, apoi muzici în care regăsesc rock, math, stoner, indie, postpunk. Dar să știi că muzica clasică mi-a adus în poezie un patetism pe care nu-l doream. Acum nu mai ascult niciodată muzică clasică înainte de a scrie (cu atât mai puțin în timp ce scriu).

Cărți și călătorii: Spune-ne câte ceva şi despre revista Accente. De unde a pornit totul, ce îşi propune, ce public vizează, ce putem găsi în ea?

C.M.: Totul a pornit pe când lucram la Șapte seri. Am făcut acolo suplimentul Accent cultural. Pe cont propriu am continuat cu Accente. E o revistă cu texte vioaie, deci nu elitiste, care se distribuie gratuit în București, în librării, institute culturale, teatre, muzee, săli de spectacol etc. Este distribuită și prin e-mail, abonaților. De asemenea, toate numerele revistei sunt de găsit pe site-ul www.revistaaccente.com. În ea sunt de găsit mai ales texte despre literatură, precum și literatură în sine, dar și articole despre muzică, arte etc. În următorul număr, care o să apară în a doua parte a lunii septembrie, vom avea, printre altele, o suită de texte scrise de autori contemporani în maniera avangardiștilor. Au răspuns provocării, până în acest moment, Simona Popescu, Matei Vișniec, Robert Șerban, Felix Nicolau, Corina Bernic, Mihail Vakulovski, Peter Sragher, Cosmin Perța… Sper că n-am uitat pe nimeni.

Cărți și călătorii: Şi o ultimă întrebare: dacă ai putea să schimbi ceva pe piaţa de carte românească, ce ar fi acel ceva?

C.M.: N-aș schimba nimic. Totul este minunat. Există găști care fac legea, autorii și traducătorii nu-și primesc banii (mai ales autorii) etc. Totul e minunat, așa cum spuneam.

Cărți și călătorii: Și pe această notă ironică, zic și eu, ca traducătoare care încă-și așteaptă banii, la mai mare!

Revenind la interviu, îți mulţumesc din nou şi la bună citire!

C.M.: Mulțumesc!

Alte articole (nu neapărat similare)

2 Comments

Filed under Interviuri

2 Responses to Un interviu cu Ciprian Măceșaru

  1. Pingback: Un interviu cu Adina Rosetti | Cărți și călătorii

  2. Pingback: Despre nerăbdarea de a fi răbdător | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *