To chick lit or not to chick lit?

Vă propun astăzi un articol mai atipic, despre un gen literar pe care nu l-am abordat până acum din două motive: 1. am citit puține astfel de cărți și 2. nu cred că e un gen în care să zăbovești prea mult. Așadar, să vorbim despre chick-lit sau „lumina puilor”, vorba lui Radu Paraschivescu de aici (un articol excelent despre munca de traducere și gafe de traducere).

chicklitPentru cine nu e la curent, deși mă îndoiesc că există și astfel de persoane, chick lit înseamnă mot-a-mot „literatură pentru gagici”, adică o literatură uşurică, haioasă, având drept personaj principal o tânără zăpăcită, care intră în tot felul de încurcături romantice. O să ilustrez cu singura scriitoare de gen pe care o știu, mai ales că, în cazul ei, avem de-a face și cu un soi de dedublare.

chick-lit 2Sophie Kinsella a cunoscut succesul cu o serie de astfel de romane. Dacă sunteți fane (trebuie să mă adresez cititoarelor aici, nu-mi imaginez că sunt și cititori pasionați de așa ceva) ale genului chick-lit sau dacă doar sunteți stresate, obosite, incapabile să vă concentrați și vreți ceva foarte ușor, haios și musai romantic, atunci găsiți și în română câteva dintre titlurile semnate Sophie Kinsella, apărute la Editura Polirom și traduse de Vali Florescu (majoritatea), Mihaela Doagă sau Cristian Ionescu: Mă dau în vînt după cumpărături (2004), La cumpărături în rochie de mireasă (2005), Goana după cumpărături la New York (2005), Poți să ții un secret? (2006), La cumpărături cu sora mea (2006), Supermenajera (2007), La cumpărături cu bebe (2008), Iți amintești de mine? (2008), Fata fantomă (2009), La cumpărături cu Minnie (2010), Am numărul tău (2012), Noaptea nunții (2013). O listă completă aici. Sunt lecturi rapide, nesolicitante și potrivite pentru o după-amiază ploioasă de duminică sau după o zi grea de muncă.

Alte autoare de chick lit nu știu, însă – de dragul comparației – o să vă spun un lucru mai puțin cunoscut: Sophie Kinsella este doar un pseudonim. Numele real al autoarei este Madeleine Whickham și, înainte de a deveni celebră, a scris câteva romane mai serioase și cu un substrat mai profund. Se pare că acestea nu au fost la fel de bine primite de public, dar nu e de mirare, pentru că m-aș aștepta să aibă un public diferit sau, cel puțin, cu așteptări diferite. Dacă vreți să încercați și o altă față a autoarei, eu pot să vă spun câteva cuvinte despre The Tennis Party şi Sleeping Arrangements.

În The Tennis Party, acţiunea se petrece într-un week-end la reşedinţa unei familii de proaspăt îmbogăţiţi, unde sunt invitaţi prieteni şi clienţi cu statut diferit. Pretextul îl reprezintă un turneu de tenis, în care personajele văd o ocazie de a-și rezolva diverse nevoi sau dorințe. Lucrurile iau o turnură destul de previzibilă, evoluţia personajelor odată cu desfăşurarea acţiunii scoate la iveală şi bunele, şi relele din ei şi duce, în final, dacă nu la o rezolvare, măcar la o conştientizare a problemelor cu care se confruntă. În Sleeping Arrangements, două familii ajung să împartă o casă de vacanță, în urma unei confuzii, situație ce scoate la iveală secrete din trecut și stări conflictuale.

Stilurile sunt complet diferite: pe de o parte, Kinsella vine cu povești romanțioase, încurcături fericite, o doză destul de mare de superficialitate și alte ingrediente ale romanelor chick-lit de succes, iar pe de alta, Whickham propune o analiză a vieții de familie, o satiră la adresa straturilor societății, o evoluție morală a personajelor etc. (poate sună plicticos, dar nu e :)). Nu cred că cele două titluri au fost traduse în română, dar se găsesc în engleză (de comandat, cel puțin).

Iată ce spune Whickham într-un interviu marca Goodreads, pe care îl puteți citi în întregime aici:

…there are darker themes and characters in my Madeleine Wickham books. Under the persona of Sophie Kinsella, I feel as though I am writing „sunnier” books. They are essentially comedies, so will never become too dark. As Madeleine Wickham, I can plumb the depths of human behavior a little more and expose the ugly ways that people sometimes act. This way I think you can achieve a high level of drama and suspense—you have no idea what a character will do next or what they are capable of.

women vs chickRevenind la titlul și subiectul postării, eu n-aș recomanda nimănui să citească numai chick-lit, dar nici să nu citească deloc. Să mă explic:

Într-o primă fază, în adolescență, de exemplu, nu avem încă un gust format, citim cam fără discernământ, ce ne impune programa școlară, ce ne pică în mână, ce ne recomandă prietenii/colegii/vecinii, ce ne atrage în momentul ăla al vieții noastre (și cele mai mari drame sentimentale atunci se întâmplă :p). Dacă ești adolescentă, mi s-ar părea periculos să citești numai siropoșenii, pentru că în mod clar îți distorsionează viziunea despre viață și așteptările tale nu vor mai fi realiste. În schimb, dacă nu prea te-au atras cărțile până acum și ai stat mai mult pe Facebook, există șansa să-ți placă o carte de genul ăsta și să mai cauți una, și încă una și să descoperi că-ți place să citești. Atunci cred că un prim pas e făcut și, de aici, pe măsură ce crești și vrei să-ți lărgești orizontul, poți să faci tranziția și spre altfel de cărți, care să nu aibă numai rol de divertisment, ci să te și învețe ceva.

Apoi, dacă ești deja femeie trecută prin viață, ai un job stresant, copii care te secătuiesc de energie, de relații nu mai zic nimic… și numai de citit nu-ți mai arde când pici seara lată, poate că o carte ca asta ar fi exact ce-ți trebuie ca să te relaxezi, să-ți aduci aminte sau să descoperi că-ți place să citești și de aici… posibilitățile sunt infinite.

Și, în fine, să nu fim snobi și să nu pretindem că citim numai tratate de filozofie și cărți grele, profunde, emblematice pentru o cultură sau alta (ca să nu mai zic de cultura noastră generală)! Eu sunt pentru o listă de lecturi cât mai diversificată și recunosc că simt nevoia să alternez genuri, scriitori, perioade, ca să nu mă plictisesc. Așa că după o carte solicitantă, musai caut una mai ușurică sau mai distractivă. Nu am răbdare (sau timp) să citesc chick-lit, așa că rezolv cu o comedie romantică, fiindcă e mai rapid, dar așa am ajuns să citesc Kinsella. 🙂 Revenind, doar având termeni de comparație putem să ne formăm un gust și un simț critic.

Poate unii dintre voi nu veți fi de acord cu mine și veți respinge din start genul ăsta; poate alții (altele) îmi veți spune că chick lit e viața voastră. Chiar, cum e? Îl blamați? Îl acceptați? Îl adorați? 🙂

4 Comments

Filed under Lecturi

4 Responses to To chick lit or not to chick lit?

  1. Citesc uneori si carti din aceasta categorie. Am citit, cred, tot ce a aparut de Sophie Kinsella dar am citit si altele. Mi-a placut mult si „Diavolul se imbraca de la Prada” :). Mai sunt .

  2. Eu nu prea citesc, recunosc că am prejudecăţi legate de acest gen literar. S-a nimerit totuşi să citesc una chiar în concediu şi nu a fost chiar atât de rea precum credeam 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *