The Translator, de Leila Aboulela

 abouela_translatorThe Translator, de Leila Aboulela, Black Cat, New York, 2006

Recunosc că titlul a fost motivul pentru care am început să citesc această carte, curioasă de ce un traducător ar fi un bun subiect de roman. Gândul mi-a zburat imediat la Inimă atât de albă de Javier Marias și la filmul The Interpreter, cu Nicole Kidman, deși acolo protagoniștii erau interpreți (detalii, știu).

Cu The Translator am avut surpriza să descopăr un roman frumos și liric și un subiect despre care nu citisem mai nimic până la cartea scriitoarei sudaneze. Leila Aboulela folosește aici elemente din biografia ei și le împletește cu o poveste de dragoste, cu întrebări legate de religie, de limitele traducerii și de alegerile pe care le facem în viață.

Câteva cuvinte despre subiect: Sammar este sudaneză, tânără și văduvă și lucrează în Aberdeen, Scoția, ca traducătoare de arabă la universitate. După moartea soțului său într-un accident de mașină, și-a lăsat fiul cu familia în Khartoum, iar ea s-a întors într-un oraș rece și cenușiu, unde n-a făcut decât să se izoleze și să jelească.

She thought as she drank her tea that she was in a real home. She had not been in a real home for a long time. She lived in a room with nothing on the wall, nothing personal, no photographs, no books; just like a hospital room. She had given everything away…

Prietenia care se înfiripă între ea și Rae, expert în islamism și șeful departamentului în care lucrează, este ceea ce o scoate din amorțire și declanșează o serie de schimbări în viața ei, inclusiv întoarcerea acasă și reuniunea cu familia.

Dacă vi se pare că sună a telenovelă, să știți că nu e. Mie romanul mi s-a părut foarte bine scris (și hai, mie ca mie, dar Aboulela a fost apreciată de scriitori cu greutate, ca Ben Okri și J.M. Coetzee) și, dincolo de povestea în sine, este o meditație despre dragoste – romantică, pentru semeni sau pentru divinitate -, despre înstrăinarea de țară și diferențele culturale:

Outside Sammar stepped into a hallucination in which the world had swung around. Home had come here. Its dimly lit streets, its sky and the feel of home had come here and balanced just for her. She saw the sky cloudless with too many stars, imagined the night warm, warmer than indoors. She smelled dust and heard barking of stray dogs among street’s rubble and pot-holes. A bicycle bell tinkled, frogs croaked, the muezzin coughed into the microphone and began the azan for the Isha prayer. But this was Scotland and the reality left her dulled, unsure of herself. This had happened before but not for so long, not so deeply. Sometimes the shadows in a dark room would remind her of the power cuts at home or she would mistake the gurgle of the central-heating pipes for a distant azan. But she had never stepped into a vision before, home had never come here before. It took time to take in the perfect neatness of the buildings and the gleaming road. It took time for the heating in Yasmin’s car to clear the mist of their breath on the window panes.

despre terorism și două fețe opuse ale sale (teama și repulsia străinilor, motivațiile suspecților):

She looked as weary as the young men she put the questions to everyday, thin and disillusioned, their fingers dripping cigarettes, bravado and dreams. She put to them questions made up by others, then turned their answer into English words…’I worked as a helper in a beauty salon, the usual things, sweeping hair from off the floor, washing towels…’ ‘My brother served time and when he came out…’, ‘My father worked in Baghdad and lost his job when the war broke out…’ ‘We live ten, one room…’

despre doctrina islamistă și despre limitele traducerii sub toate formele ei: dintr-o limbă în alta, dintr-o cultură în alta, din trăiri în cuvinte sau acțiuni.

Pasajele despre Kartoum și cele care redau trăirile ei: nesiguranța, sentimentele care încep să se înfiripe, hotărârile de a-și schimba viața, de a reveni la esența ei, sunt frumoase, simple, lirice și de efect. Chiar mi-a plăcut stilul ei, nu mi s-a părut nimic prea mult sau prea puțin. Cât despre mesaj, cred că dincolo de turnura pe care o iau lucrurile în carte și de motivația protagonistei, rămâi cu întrebarea: tu ce ai face pentru persoana iubită?

8 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

8 Responses to The Translator, de Leila Aboulela

  1. Foarte interesant. Si foarte frustrant – am o lista atît de lunga de lecturi încît a început sa-mi fie frica sa mai adaug si alte carti acolo. Am mai zis eu undeva ca am început sa-mi urasc toti prietenii virtuali care fac recenzii reusite si încearca sa ma duca în ispita :))))).

    Am notat-o nevertheless, mersi!

    • Cu plăcere! Știu cum e cu listele… dacă cititul și scrisul despre cărțile citite ar fi o meserie în sine, ar fi bine. Dar așa, e doar un hobby făcut în puținul timp liber. Dar e bine și așa… 🙂

  2. Alina Tapirluie

    Imi doresc sa o citesc. Poate reusesc in vacanta de Craciun. Ca a venit vorba despre carti cu traducatori, ar mai fi si „Ratacirile fetei nesabuite” de Gabriel Vargas Llosa. Cu siguranta, mai sunt si altele, dar de asta mi-am amintit ca am citit-o relativ recent.

  3. P.S. Pacat ca nu exista o alerta e-mail cînd se posteaza raspunsuri pe blogul tau. Citesc tîrziu replicile tale – cînd îmi amintesc sa reintru 😀

  4. Pingback: Professional Translator - Translators as Literary Characters

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *