The Secret History, de Donna Tartt

The Secret History, Donna TarttThe Secret History, de Donna Tartt, Vintage, 2004

Cu Donna Tartt m-am „împrietenit” când am citit Sticletele, un volum impresionant de peste o mie de pagini, care a câștigat premiul Pulitzer în 2014 și pe care l-am devorat la vremea aceea. The Secret History este primul ei roman, apărut în 1992, foarte apreciat, la rândul său. Între ele, a mai apărut A Little Friend, în 2002, ceea ce sugerează că scriitoarei îi ia cel puțin zece ani să publice o carte. Nu se grăbește deloc, lucru care se vede în grija pentru detalii, în turnura elegantă a frazei, în construcția amănunțită a poveștii și a personajelor.

Cu The Secret History, mi s-a întâmplat ceva foarte ciudat. Începutul mi-a plăcut mult de tot: încă de la primele rânduri afli despre moartea unui personaj, ceea ce face ca restul cărții să fie un fel de cronică a unei morți anunțate (cam la fel ca Tot ce nu ți-am spus, de Celeste Ng).

THE SNOW in the mountains was melting and Bunny had been dead for several weeks before we came to understand the gravity of our situation. He’d been dead for ten days before they found him, you know. It was one of the biggest manhunts in Vermont history—state troopers, the FBI, even an army helicopter; the college closed, the dye factory in Hampden shut down, people coming from New Hampshire, upstate New York, as far away as Boston. It is difficult to believe that Henry’s modest plan could have worked so well despite these unforeseen events. We hadn’t intended to hide the body where it couldn’t be found. In fact, we hadn’t hidden it at all but had simply left it where it fell in hopes that some luckless passer-by would stumble over it before anyone even noticed he was missing.

Și tot la fel ca în Tot ce nu ți-am spus, povestea cu iz de roman polițist se dovedește a fi mult mai mult: o analiză psihologică fină a personajelor, un tablou al societății americane în anii ’70, inclusiv a vieții de student cu tot ce presupunea ea: alcool, droguri, petreceri, sex, prietenii trainice și aventuri de-o noapte, și, mai presus de toate, explicarea și consecințele punerii în practică a unei filosofii de viață dionisiace. Dar să le luăm pe rând.

În prim plan, se află un grup de studenți din Vermont, de familie bună, care fac notă aparte în peisajul universitar prin faptul că sunt aleșii unui profesor de clasice mai atipic, Julian Morrow. Acesta îi învață nu numai latină și greacă (pentru care există puțin interes și aproape nicio finalitate practică în viața reală), ci și un mod de viață, o filosofie, un fel de a fi. Protejații lui se remarcă printr-un soi de obsesie pentru studiul clasicelor și o atitudine destul de absentă și de ignorantă privind cele lumești. Nou venit în grupul lor select este Richard Papen, naratorul, cel care rememorează peste câțiva ani felul în care a fost acceptat în grup, relațiile dintre membrii acestuia, particularitățile fiecăruia, și – mai ales – evenimentele care au dus la uciderea lui Bunny și consecințele acestei crime asupra grupului.

Spuneam mai devreme că a fost o ciudățenie cu cartea asta: după începutul interesant, cam peste o sută de pagini am început să mă plictisesc de detaliile plimbărilor celor șase studenți, de vizitele și discuțiile nesfârșite, de senzația că lucrurile trenează și nu se ajunge odată la ce mă interesa cu adevărat: explicația morții anunțate în primele rânduri. A fost însă doar o nerăbdare de moment, peste care mă bucur că am trecut, pentru că pe urmă cu greu am lăsat cartea din mână. Donna Tartt a reușit să-și individualizeze atât de bine personajele și să creeze o atmosferă atât de veridică, încât eu, ca cititor, am înțeles frustrarea celorlalți membri ai grupului la excesele lui Bunny, teama lor, lipsa de perspectivă, hotărârea de a pune capăt situației, dar și frământările și tulburarea lor de după aceea.

Cred că secretul stă chiar în detalii, în desfășurarea fără grabă a acțiunii, în relatarea cu lux de amănunte a trăirilor personajelor, a reacțiilor lor fizice și emoționale, în faptul că naratorul a fost, la rândul lui, implicat în cele povestite și în fascinația pentru felul în care funcționează mintea umană într-un astfel de context. Sigur, la toate astea se adaugă faptul că Donna Tartt scrie bine, frumos, elegant, încât e o reală plăcere să o citești de dragul stilului, nu numai al poveștii.

Inițial, i-am acordat trei steluțe pe Goodreads, pentru că senzația de trenare cântărea destul de mult, dar apoi am constatat că nu mi-o pot scoate din minte și că mă „bântuie” încă după câteva zile bune de când am terminat-o, așa că am revenit asupra notării și m-am hotărât la patru steluțe strălucitoare și, zic eu, bine-meritate.

Dacă aveți timp, răbdare, interes pentru sondarea psihologică și afinitate pentru studiu și discuții filosofice despre etică și frumusețe, dar și dacă puteți aprecia stilul și atmosfera mai mult decât o desfășurare alertă a acțiunii, atunci The Secret History poate fi o alegere bună.

6 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

6 Responses to The Secret History, de Donna Tartt

  1. ma bucur ca ti-a placut! ai citit si „Micul prieten”? acolo, parerile sunt impartite. eu ti-as recomanda o pauza de Donna Tartt, dupa care sa nu eziti s-o citesti. mult spor si o vara frumoasa!!!

  2. Hai că n-am apucat să scriu cînd ai postat, că eram pe picior de plecare în vacanță, dar: mă bucur că te-ai răzgîndit cu steluțele. Adică na, nu asta în sine contează, faptul că nu ți-a dat pace pe urmă, exact așa am pățit și eu cu ea, mi-a rămas mult timp în minte după ce am citit-o. Ba am pescuit chiar și un obicei culinar din ea, sandvisurile gemenilor, cu cream cheese și gem. Yum. 😀

    Eu am senzația că acțiunea se petrece în anii 90, n-am stat să verific, în mintea ta e mai proaspătă. Oricum, chiar și așa am simțit-o destul de contemporană, deși de multe ori m-am gîndit: ce bine era dacă aveau mobile la îndemînă :))

    Sînt curioasă dac-ai avut vreun personaj preferat; mie, dacă-mi amintesc bine, mi-a plăcut o vreme Henry, pe urmă Francis, poate pentru că era așa mai snob :D.

    • Hm, hai că mi-ai dat de lucru în dimineața asta. În mintea mea, nu era niciun dubiu că acțiunea romanului avea loc cândva în anii ’70 (în general, din cauza atmosferei, dar dacă trebuie să dau un detaliu precis, cred că se face o referire la aterizarea pe lună, care avusese loc cu câțiva ani în urmă și de care cei cinci studenți originali, așa aerieni și preocupați de studiul clasicelor, nu păreau să fi aflat încă). Dar m-ai pus pe gânduri, așa că am căutat pe net să văd ce păreri au avut alții. Din păcate, nu m-am lămurit. Am găsit un răspuns pe Amazon din care citez:

      On a different note, being from Vermont I was a tad dismayed with the apparent lack of knowledge of the area displayed by the author, which took away from the credibility of the story. Another failing on the part of the author and the editor(and contradiction) to clearly establish the time period. If it’s the early to mid 60’s (which is the right time frame for the feelings and practices) then there are at least three references which cause someone who pays attention to that consternation (I know, it’s only a story!)

      Alții menționează anii 80, dar fără vreun argument sau indiciu, probabil bazându-se pe faptul că autoarea fusese studentă în perioada respectivă. În general, se pare că lucrul ăsta a stârnit controverse.

      Cât despre personaje preferate, da, Henry mi-a plăcut și mi-aș fi dorit să fie încă și mai tăcut și mai taciturn și mai ciudat decât era, ba chiar am fost surprinsă și ușor dezamăgită când vorbea prea mult. :))) Weird, I know. Până la urmă, cred că de la fiecare mi-a plăcut ceva. 🙂

  3. Haha, nici nu mă gîndeam că e așa mare mister chestia asta, mi se părea doar un detaliu pe care l-am uitat eu. 🙂
    Well, eu am simțit-o early ’90s, dar acum mă gîndesc că poate fi oricînd în ’80, sînt sigură că a scris cîțiva ani buni la ea, poate de cînd era studentă, cine știe.

  4. Da, chiar azi am citit o declarație dată de ea, că scrie foarte încet și că i-ar plăcea să scoată câte o carte pe an, dar atunci sigur nu ar mai avea fani. :p

Lasă un răspuns la roșu vertical Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *