Tag Archives: Vellant

Cartea năsoaselor, de Alexandra Rusu

Editura Vellant, 2016, ilustrații de Loreta Isac

O carte pe care pusesem ochii de mai mult timp și pe care abia acum, la Bookfestul de anul ăsta, mi-am cumpărat-o. Am și citit-o, dar ce zic eu, am devorat-o aproape toată odată, pufnind în râs de una singură pe bancă, în parc, ceea ce zic eu că e semn bun.

Dar să vă povestesc mai pe îndelete! Încă de la primele rânduri îți dai seama cu ce fel de personaje și de umor ai de-a face, deși surprizele nu încetează să apară pe parcurs. De unde le-o fi scos Alexandra, Doamne? Fiți atenți aici:

Dimineața începuse banal. Șapte chelneri mă serveau la masă, în timp ce cântau la câte două instrumente muzicale. Eram faimos, se vedea după micul dejun. Cei mai faimoși nu mănâncă nimic, dar eu eram cunoscut doar în Italia, bella mia, și aveam embrioni de prepeliță în dulceață de ghimbir, greieri bio copți în pergament și lapte de mesteacăn dezrădăcinat. Sunt Maurizio Furlini, motanier, și am scris o carte. Așa începe. Mi-a adus bani, faimă și nenorociri. Dar nu așa se termină. Cartea mea a mâzgălit obraji, a cusut răni și a săpat în carne vie, a ridicat ziduri și a dărâmat imperii. (…) Conține tot ce am învățat la Înalta Școală de Idei, Comprese și Bășini, e doctoratul meu total, ca să zic așa, cum au mai zis și alții.

Avem așadar de-a face cu un personaj savuros și pitoresc, chemat să ajute trei prințese surori din Regatul de Ditai-Nasul, Hermina, Sandrina și Carina, care trăiesc în Castelul din Piftie. Acestea nu au pretendenți, fiindcă toți prinții cad pe capete în regatul vecin, peste care domnește Matilda, zisă și Maty, o frumusețe cam… slinoasă, puturoasă și deloc grațioasă. Premisele sunt create pentru o poveste din ce în ce mai ciudată și mai neașteptată, cu personaje care mai de care mai fanteziste și cu umor din plin.

O carte mai degrabă pentru adulți, cred, decât pentu copii, deși mintea și imaginația copiilor sunt mult mai libere și mai permisive decât ale noastre, așa că s-ar putea să aprecieze și ei povestea, ba chiar mai mult decât unii adulți (încuiați). Ahem, n-am zis asta. Ce zic, însă, este că Alexandra Rusu are o fantezie fără limite și combină trei prințese feministe cu un concurs de frumusețe, cu diverse concurente improbabile, un afacerist, un balon zburător îndărătnic, un superstar dansator cu nasul cârn, pe nume Michael, un scriitor celebru pe care nu-l citește nimeni, James Joyce, și, printre altele, un deznodământ surprinzător.

Și ilustrațiile ies din tipar, niște desene destul de abstracte în alb și negru, cu tușe de galben și albastru, care se potrivesc foarte bine, zic eu, cu stilul și povestea în sine. Închei, cum altfel, ca o năsoasă, întrebându-vă și eu retoric:

Atunci și noi, năsoasele, dacă am fi singure în univers, am fi frumoase?

Leave a Comment

Filed under Recenzii