Tag Archives: poze

Frumusețea ascunsă a micilor orașe – Oltenița

După Satu Mare, continui seria articolelor cu poze din orașele poate mai puțin cunoscute sau vizitate din România, de data aceasta cu ajutorul lui Gabriel, care mi-a trimis poze din Oltenița. Eu n-am fost niciodată acolo, știu numai că e în Călărași și că e port la Dunăre. Fac un exercițiu de imaginație și încerc să reconstitui locul în mintea mea cu ajutorul imaginilor.

DSC_6954

Dacă mergi cu trenul oriunde, primul lucru pe care îl vezi e gara, ca o poartă spre casa în care urmează să poposești, ca o copertă a cărții pe care ți-ai propus să o citești, ca ochii persoanei cu care vorbești. Prima impresie depinde de ea: frumoasă, curată și primitoare sau părăginită, prăfuită și neglijată? Dincolo de ea te așteaptă un loc cu oameni gospodari sau nepăsare și lene?

DSC_6953

Scuarul în care ies pensionarii la plimbare, locul de întâlnire pentru îndrăgostiți, zona preferată de popas sau de meditație în drumurile și grijile cotidiene. Populați-l cum vreți, e imaginația voastră, poza nu ne spune mai multe, ne dă voie să o interpretăm cum vrem.

DSC_6959 editată

Parcă-mi place mai mult când simt mirosul florilor și văd coloritul vesel…

IMG_3932 editată

… sau când îmi închipui forfota din serile călduroase, adolescenții ieșiți în grupuri pe promenadă, râsete, ocheade, amoruri abia începute, visate sau promise.

IMG_1655 editată

Și pentru toate stă martoră Dunărea, cu veșnicele apusuri romantice, cu prăzile pescarilor, cu apropierea vecinilor de peste graniță, cu poveștile fiecărui anotimp, an, timp…

Mulțumesc, Gabriel! Dacă aveți și voi poze și povești de prin orașele voastre, lăsați-mi un comentariu și poate reușim să surprindem și frumusețea lor ascunsă.

Leave a Comment

Filed under Călătorii

Colțul ideal de citit

Îndemnată de Blog vienez, am zis să vă arăt și eu locurile în care mi-ar plăcea să citesc. Nu că aș fi mofturoasă, nuuuu, citesc oriunde: pe canapea, în pat înainte de culcare, în autobuz pe scaun sau agățată de vreo bară, în tren sau pe bancă, în parc, la munte și la mare. Dar acasă, tocmai acasă unde e sanctuarul meu, unde e oaza mea de liniște și pace, unde mă simt cel mai bine și mai relaxată, tocmai acasă nu am un loc anume.

Și cum internetul e plin de imagini care mai de care mai îmbietoare și mai inspirate de colțișoare perfecte pentru citit, de-a lungul timpului mi-am făcut o colecție din care să mă inspir sau la care să visez și să oftez până când voi avea spațiul necesar. Iată câteva dintre ele, în ordine aleatorie:

  1. Un balcon care poate fi amenajat numai bine pentru după-amieze leneșe sau dimineți relaxante de weekend:

balcon 1

2. O altă idee de balcon amenajat cu plante și loc de citit:
balcon 2

3. Deși pare cam îngrămădit, e un colțișor vesel și destul de comod, cu lumină naturală în timpul zilei.Perfect reading corner

4. Ehe… când oi avea eu ditamai casa…
Reading nook 1

5. Îmi place mult fotoliul, recunosc; ce e în jur poate fi amenajat oricum, dar fotoliul…Reading nook 2

6. Simplu, luminos, călduros… loc de visare (la figurat, desigur, doar dacă nu e foarte plicticoasă cartea)Reading nook 3

7. Pe asta o țin minte pentru reședința mea de la mare 😀Reading nook 4

Voi aveți un loc preferat/dedicat pentru citit? Cum arată? Sau, dacă încă nu-l aveți, cum ar arăta?

8 Comments

Filed under Lecturi

Paris

Zilele acestea, Parisul este asociat cu atentatele, terorismul, frica, refugiații, extremiștii islamiști etc. Parisul despre care vreau să vă vorbesc eu nu are nicio legătură cu asta, ci este doar o frumoasă și aglomerată capitală europeană. Am amânat vreo lună să povestesc ce am văzut și cum mi s-a părut scurta mea excursie acolo, din motivele pe care le-am explicat în articolul precedent, dar acum m-am hotărât să-l rememorez.

În capitala Franței mai fusesem pe vremea studenției, când universitatea la care studiam în cadrul programului Socrates-Erasmus a organizat o excursie pentru studenții străini. Am bifat atunci în goana autocarului câteva puncte de interes turistic, din care mi-au rămas în minte mai ales Turnul Eiffel și panorama de la Sacré Coeur. De data asta am avut mai mult timp la dispoziție, dar la câte minunății ai de văzut în Paris, tot insuficient a fost. Am purces totuși ca turiștii conștiincioși să vedem cât mai multe în cele 4 zile petrecute acolo, iar impresiile au fost amestecate.

Cum ne-am cazat la un hotel din apropierea Gare du Nord, am avut mai multe avantaje. Primul este că am văzut și o altă față a Parisului decât cea strict turistică, centrală, cosmetizată, și anume viața dintr-un cartier colorat, animat, foarte aglomerat și multicultural: populație amestecată (negri, arabi, asiatici); magazine arăbești cu produse ieftine și variate; restaurante italienești, chinezești, japoneze; străzi tematice în funcție de specificul magazinelor: costume de miri și rochii de mireasă (la prețuri foarte mici!), flori, materiale de confecții, suveniruri; multe restaurante și farmacii (nu am văzut la fel de multe bănci, însă). Al doilea avantaj a fost că eram aproape de cartierul Montmartre, pe care-l puteam vizita la pas. În fine, Gare du Nord este foarte bine situată din punct de vedere al transportului: are stație (chiar capăt de linie) pentru autobuzele Big Bus, legături bune cu metroul spre centru și cu RER către aeroport. Sigur, pentru orice plus, există și un minus: personaje destul de dubioase în fața gării, indivizi care încercau să vândă telefoane pe sub mână, trotuare murdare, persoane fără adăpost care monopolizau cu saltele, catrafuse și miros câte o zonă de trecere destul de aglomerată etc. Dar nu ne-am simțit în nesiguranță și nu am fost martori la nicio agresiune. Singurul eveniment notabil în zonă a fost o demonstrație destul de numeroasă a transsexualilor care scandau și purtau lozinci pentru egalitatea de drepturi.

Ne-am început așadar turul cu Montmartre. Ce nu ne-a plăcut: străduța de acces spre biserica Sacré Coeur era plină de țigani români care îmbiau și chiar reușeau să atragă turiști cu alba neagra și care se pare că aveau un sistem destul de bine pus la punct pentru a evita jandarmii care patrulau pe acolo. În plus, privirile atente și lacome ale unora fixate pe câte un rucsac sau buzunar închis neglijent m-au făcut să stau cu mâna încleștată pe rucsac și cu ochii în patru în toate zonele aglomerate. (De altfel, în toate obiectivele turistice importante vizitate erau panouri și anunțuri care avertizau turiștii să fie atenți la hoții de buzunare.) Pentru cine nu știe, Biserica Sacré Coeur se află pe o colină de unde priveliștea Parisului este cuprinzătoare și impresionantă. Este și un loc preferat pentru fotografii de nuntă, am văzut vreo trei cupluri de proaspăt însurăței numai cât am stat noi pe acolo. Biserica în sine, la fel ca Notre Dame, este foarte comercială, ceea ce nu ar fi o surpriză neapărat, dar nu mă așteptam ca în interior să fie magazin de suveniruri, tonomate de la care puteai să-ți cumperi monede cu chipul papei (cred, nu m-am uitat cu mare atenție la ele) sau lumânări cu 10 EUR/bucata. Și aici, la fel ca și la celelalte obiective vizitate, vânzători ambulanți de suveniruri și foarte mulți turiști cu selfie sticks. Doritorii pot face turul cartierului cu un trenuleț deschis, prevăzut cu ghid audio în trei limbi (franceză, engleză și spaniolă), care trece pe lângă faimosul cabaret Moulin Rouge sau pe lângă nu mai puțin faimosul Le Lapin Agile, sau să coboare la baza colinei cu funicularul.

2015 784

2015 786

2015 802

2015-10-17 14.12.46

Plimbarea cu autobuzul Big Bus este o idee bună dacă aveți puțin timp la dispoziție și vreți să acoperiți cât mai multe atracții turistice. Pe lângă asta, eu am apreciat explicațiile ghidului (puteți alege din vreo 11 limbi) și posibilitatea de a vedea orașul de sus, de la etaj. Traseul Big Bus este destul de generos: Tour Eiffel – Champ de Mars – Opéra Garnier – Louvre (Pyramide + Pont des Arts) – Notre Dame – Musée d’Orsay – Champs Elysées – Grand Palais – Trocadero – Gare du Nord. Puteți urca și coborî când vreți, puteți alege turul de noapte sau/și croaziera pe Sena cu bateau-mouche și turul pe jos de la Notre Dame la Luvru. Noi am făcut toate astea și ne-au plăcut, chiar dacă am cam înghețat pe platforma autobuzelor și la un moment dat ne-am învârtit aiurea pentru că se tot blocau străzile din nu știu ce motiv și șoferul era obligat să dea înapoi, să ocolească, să revină etc. Ghizii cu care am discutat aveau accent foarte bun în engleză și spaniolă, de vorbitori nativi, fiind – după cum ne-au mărturisit – crescuți și educați prin alte țări, motiv pentru care i-am invidiat sincer.

2015 927

2015-10-18 15.34.18

2015 832

2015 837

2015 863

2015 948

2015 857

Un loc în care ne-am „pierdut” câteva ore a fost Librăria Joseph-Gilbert, mai bine zis librăriile, pentru că sunt mai multe corpuri de clădire, fiecare cu specificul lui (în ultima zi, am descoperit că magazinul cu CD-uri și DVD-uri, pe care îl căutaserăm în Cartierul Latin, pe lângă magazinele înrudite, se afla de fapt la câteva sute de metri de hotelul nostru). Multe etaje de cărți mai noi și mai vechi, în franceză și în limbi străine, ordonate alfabetic, ca la bibliotecă, albume de artă, cărți pentru copii, benzi desenate, vederi etc. Nu ne mai venea să plecăm de acolo! Din păcate, aveam limită de greutate la bagaj, așa că nu am putut cumpăra prea multe; eu am fost fericită că am găsit Agota Kristof cu trilogia: Le Grand Cahier, La preuve, Le troisième mensonge.

2015-10-19 09.54.16

2015-10-19 10.28.43

2015-10-19 10.33.03

Străduțele din apropiere sunt un deliciu: înguste și pline de terase și restaurante cu specific diferit, dar și de magazine cu suveniruri. Să tot stai și pe acolo!

2015-10-19 11.08.12

Vă spuneam un pic mai devreme de turul pe jos de la Notre Dame (superbă clădire, păcat de comerțul dinăuntru și de cerșetorii de afară), care trece pe lângă Conciergerie (fostă închisoare și loc de tortură, actualmente Palais de Justice, care găzduiește și La Sainte Chapelle, pe care n-am mai avut timp să o vizităm, în pofida argumentelor ghidului), apoi trece pe Quai de l’Horloge (care-și ia numele după primul orologiu public din Paris), Pont Neuf (cel mai vechi pod din Paris, în ciuda numelui), Pont des Arts (cu istoria lacătelor sale, interzise acum din cauza greutății pe care o adăugau podului și care îi punea în pericol structura), și până la Luvru.

2015 942

2015-10-19 11.15.44

2015 947

2015 951

Ei, la Luvru a fost o altă poveste: ca să vezi un muzeu care se întinde pe 17 km, îți trebuie timp, răbdare, energie și tihnă. Din păcate, și noi, la fel ca celelalte sute sau mii de turiști, eram pe fugă, așa că ne-am alăturat puhoiului de oameni care aproape că alergau prin săli ca pe bulevard, zăpăciți printre indicatoare, planuri ale sălilor și ghizi binevoitori, cu aparate de fotografiat și telefoane înfipte în selfie sticks, bifând din goana pașilor câte o operă de artă. Printre vedetele expoziției (bifate și de noi) sunt, cum altfel, Mona Lisa, Venus din Milo, La Victoire de Samothrace, niște sclavi de-ai lui Michelangelo și apartamentele lui Napoleon al III-lea. Mi-ar fi plăcut să mă rup cumva de mulțimea dezlănțuită și să pot vizita muzeul pe îndelete, sală cu sală, etaj cu etaj. Poate altădată…

2015 955

2015 962

2015 973

2015-10-19 14.28.19

2015-10-19 14.30.18

2015 975

2015-10-19 14.54.10

2015-10-19 14.54.28

Am mai fost curioși să vedem clădirea modernă a Operei, înălțată pe locul fostei închisori Bastilia, dar am fost foarte dezamăgiți de colosul din metal și sticlă. Poate la interior să arate mai bine. Ne-au plăcut gurile de metrou, deși sistemul subteran e cam alambicat, cel puțin la început, până-ți dai seama că săgeata în jos înseamnă înainte, nu coborâre, și că primul panou pe care îl vezi la intrarea pe peron conține instrucțiuni ca să ajungi pe linia X, nu că ai ajuns deja pe linia X. În fine, un pic de amețeală specifică turiștilor și motiv de râs când vocea care anunța stațiile de metrou mai întâi urca în intonație, părând că te întreabă dacă într-adevăr urmează stația cu pricina, apoi cobora, ca să-ți confirme. 🙂

2015-10-17 14.01.01

Buchiniștii de pe Sena, mai puțini decât îmi aduceam eu aminte, poate pentru că era destul de devreme…

2015-10-18 10.48.26

Am mai apreciat sistemul foarte deștept de check-in din aeroport, unde se pune mare accent pe autonomia pasagerilor: îți faci singur check-in de la automatele din aeroport, îți cântărești și-ți înregistrezi tot singur bagajul de cală, după care te plimbi în voie pe la magazinele (scumpe!) din zona duty free, înainte să arăți doar biletul, nu și actul de identitate. Avantaj sau dezavantaj al Zonei Schengen, din punct de vedere al securității? Îmi pare rău că nu am ajuns nici de data asta la Cimitirul Père Lachaise, aș fi vrut să văd mormintele atâtor personalități, ca Oscar Wilde, Jim Morrison, Balzac, Sarah Bernhardt și Colette, ca să dau numai câteva exemple.

Cam asta a fost plimbarea mea la Paris, din păcate, aparatul de fotografiat mi s-a stricat încă din Berlin, așa că am poze puține și proaste, dar am încercat să fac o selecție mai sus. Mai bine vă arătam vederile cumpărate, că-s mult mai reușite. 🙂 Poate data viitoare vă povestesc ce am văzut nou în Berlin.

12 Comments

Filed under Călătorii