Tag Archives: poezii

Teritorii, Cristina Stancu

Teritorii, Cristina Stancu, Editura Tracus Arte, 2017. Volum de debut care a primit Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum în 2017. O poezie tenebroasă, apăsătoare, sumbră. Frânturi de informații diverse, nume și parafraze sunt încorporate într-o introspecție dură, care scoate la iveală (și provoacă?) stări de inadaptare, anxietate, ruptură, cu imagini grotești, morbide, apocaliptice. Nu e o lectură comodă, dar spicuiesc mai jos câteva versuri, să vă faceți o idee.

 

uneori ne spunem la revedere de parcă facem

schimb de carne.

când te oprești în mijlocul încăperii și uiți de ce

privești spre mine.

stăm pe jos lângă bocancii altcuiva

în casa unde se sparg farfurii zilnic

iar oamenii se țin în brațe

degeaba

aici dumnezeu pune imagini frumoase în votcă

și ne aruncă dumicați pe fereastră.

*

fumezi o țigară în fața blocului la 2 dimineața

a început să plouă ești un om singur într-un om trist

într-un om singur într-un om trist ș.a.m.d.

cineva a murit ieri dar nu-ți amintești cine.

la fiecare 5 minute pentru câteva secunde pornește

alarma mașinii roșii de vizavi

sloganul metalic ascuțit pentru noaptea asta.

*

structurile microscopice ale lacrimilor umane uscate

seamănă cu peisajele apocaliptice. canale săpate

de-a lungul unui teritoriu care nu mai susține viața.

unele specii de cârtiță își freacă trupul cu lacrimi

pentru a se apăra de agresivitatea celorlalte.

spre deosebire de ele violența noastră dispare

numai atunci când credem că suntem la fel.

*

e de parcă dai share de trei ori

în fiecare zi aceleiași postări însă

de fapt zaci într-o cameră încuiată pe

dinăuntru și te pozezi în timp ce

faci cu mâna unui perete.

împingi imaginea pe sub ușă

iar relația cu exteriorul se

stabilizează.

 

Leave a Comment

Filed under Citate, Poezii

Pentru ca tu să fii protejată

 

 

 

 

 

 

 

 

în fața mea

încă o zi cu soare

nu mai am

prieteni bună dispoziție

farmec

nimic care m-ar face

agreabilă

vezi tu

singurătatea asta

e de vină

cu pulpe fierbinți

mă mușcă de gură

aș fi putut să privesc

mai adânc în ochii

băiatului cu lumina

să zăbovesc înainte

să caut banii

să refac din cifrele

de pe chitanță

o poveste agreabilă

o poveste

de o zi

Not for sale, Domnica Drumea, Cartea Românească, 2009

2 Comments

Filed under Poezii

111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română

111-cele-mai-frumoase-poezii-de-dragoste111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română, colecție coordonată de Marius Chivu și Radu Vancu, Editura Nemira, 2016

Mă tot gândeam, de când am citit-o, să vorbesc un pic despre ea, dar tot interveneau altele și altele și uite așa amânam. Un pic ca în viață, ne luăm cu diverse lucruri prozaice și uităm de poezie. 🙂 Întâmplarea a făcut ca în dimineața asta să văd un articol despre colecția cu pricina, lucru m-a impulsionat să scot din nou volumul din bibliotecă și să-l răsfoiesc spre aducere aminte.

Ce mi-a plăcut mie la acest volum a fost că reunește poezii mai puțin știute (de mine, cel puțin). Am recunoscut doar câteva, așa că mare mi-a fost curiozitatea să descopăr versuri noi, „care acoperă nu mai puțin de 230 de ani de poezie românească. Cel mai vechi poem datează din 1785, iar cel mai nou, de anul trecut.” Așadar, scopul coordonatorilor, precizat în deschiderea colecției, a fost atins.

Un alt lucru care mi-a plăcut a fost că poeziile nu sunt redate în ordine cronologică, ci în ordinea alfabetică a numelor autorilor, ceea ce te face să sari de la o epocă la alta într-o clipită, să schimbi stilurile, limbajul, viziunea, starea în decurs de câteva secunde. Nu ai cum să te plictisești așa, asta e clar!

După cum mi-e obiceiul, am marcat discret versurile care mi-au plăcut mai mult, prin umare o să menționez și aici măcar câteva titluri și nume și o să preiau măcar câteva versuri: Daniel Bănulescu – Continuă să dai totul pe ultima sută de metri, Ana Blandiana – Cuplu, Vsevolod Ciornei – De fapt, Anton Pann – Până când nu te iubeam, Maria Banuș – Scrisoare, Emil Brumaru – Cântec naiv, Elena Farago – Iubește-mi mâinile și ochii, Svetlana Cârstean – Cine nu e mângâiat nu există, Letiția Ilea – după multă vreme.

Nina Cassian – Voiam să rămân

Voiam să rămân în septembrie

Pe plaja pustie și palidă,

voiam să mă încarc de cenușa

cocorilor mei nestatornici

și vântul greoi să-mi adoarmă

în plete ca apa-n năvoade;

voiam să-mi aprind într-o noapte

țigara mai albă ca luna,

și-n jurul meu – nimeni, doar marea

cu forța-i ascunsă și gravă;

voiam să rămân în septembrie,

prezentă la trecerea timpului,

cu-o mână în arbori, cu alta-n

nisipul cărunt – și să alunec

odată cu vara în toamnă…

Dar mie îmi sunt sorocite,

pesemne, plecări mai dramatice.

Mi-e dat să mă smulg din priveliști

cu sufletul nepregătit,

cum dat mi-e să plec din iubire

când încă mai am de iubit…

Nu știu dacă citiți poezie, dar dacă sunteți măcar curioși să vedeți dacă vă mai regăsiți în versuri de acum peste 200 de ani sau dacă vă identificați cu versuri de acum un an, doi, încercați colecția de la Nemira. S-ar putea să aveți surprize plăcute!

2 Comments

Filed under Lecturi, Poezii, Recenzii