Tag Archives: gramatică

Cartea de gramatică interioară, David Grossman (I)

București. Săptămâna „Școala altfel”. Orașul plin de copii, care aliniați, care alergând bezmetic. Culori, țipete, râsete, câte o dojană din când în când din partea profesorilor, multă energie și, în general, senzația de haos. 🙂 Asta mi-a adus aminte de un fragment citit recent în Cartea de gramatică interioară, de David Grossman, o carte pe care o citesc încet-încet, nu cumva să se termine, și din care aș tot cita. Redau mai jos fragmentul de care vă ziceam:

Clopoțelul. Sună. Urale. Și un copil uriaș cu optzeci de mâini și de picioare se năpustește acum prin ușa îngustă, și profesoara Rivka Ben-Zakai se trage înapoi, se dă la o parte din fața lor, și în ochii ei e un licăr de groază mocnită.

Așa e, îi privesc cu ochi de adult, de om care „se ia prea în serios” și a cam uitat cum e să fii copil. Tot Grossman ne aduce aminte și ne trage de mânecă:

… el jură că și atunci când o să fie mare și păros și cu pielea tare și aspră așa cum e tata, așa cum o să fie toți, el o să țină minte copilul care e el acum, o să-l sape adânc în memoria lui, căci poate că sunt lucruri care se uită când te faci mare, e greu de spus ce anume, dar există desigur ceva care îi face pe toți cei mari să semene puțin între ei, nu la față, bineînțeles, nici la caracter, ci prin altceva, ceva ce există la toți, ceva căruia ei toți îi aparțin, ba chiar îi dau ascultare, și când Aaron o să fie ca ei, înalt ca ei, el o să-și șoptească cel puțin o dată pe zi: ai em go-ing, ai em ple-ing; ai em aaroning; și astfel o să-și amintească el însuși că el e și nițel Aaron particular sub toate lucrurile astea generale.

Ai em laugh-ing. Ai em ple-ing. Ai em mimi-ing.

Cat in the air

1 Comment

Filed under Citate, Lecturi

Colaborarea dintre autori și traducători

Ed Teja, autorul povestirii Imitând arta, pe care am tradus-o recent, scrie pe blogul său:

I’m having fun working with translators, getting stories out in various languages. Part of the fun is the various people you get to interact with. A woman in Izmir is translating a short story into Turkish and another woman is translating that story into Romanian. One of the novels (…) is already available in Spanish (in print and ebook). Soon it will be available in Italian and French, and by the end of the year, in Portuguese.
The questions the translators have about the English used (some of the colloquial expressions and puns don’t translate well and have to be written fresh in the new language to make sense) and about the places and people give me reason to rethink what I’ve written. How could it be clearer? Did I miss a chance to do something really interesting here? I’m not going to change anything in the stories now, but it’s great food for thought when writing the next one.

Românca sunt eu și este adevărat că l-am întrebat de ce unul dintre personaje, o localnică, vorbea engleza când stricat, când corect. Am crezut că este o inconsecvență din partea autorului, dar mi-a răspuns că este un aspect cultural pe care l-a observat în perioada în care a trăit acolo. Se pare că localnicii învață de la turiști anumite tipare de vorbire, care pot fi destul de complexe, dar în același timp fac greșeli de gramatică în construcții banale.

Mi s-a părut interesant și ce am aflat, și faptul că întrebările traducătorilor au un impact destul de puternic asupra scriitorului respectiv și-l fac să privească lucrurile și din altă perspectivă. La urma urmei, traducătorul este poate cititorul cel mai atent și mai critic al textului pe care urmează să-l traducă, pentru că, la rândul lui, trebuie să-l redea cât mai fidel și, în același timp, cât mai natural în limba țintă. Grea misie! Iată însă că o astfel de comunicare directă între scriitor și traducător ajută mult procesul de traducere. De altfel, mi se pare modul ideal de a traduce o carte, cu condiția ca autorul să fie disponibil (a se citi „în viață”). Știu că practica aceasta este foarte răspândită în alte părți, chiar am citit comentarii ale unor autori la adresa traducătorilor, prin care le mulțumeau și se scuzau cumva pentru bătăile de cap produse fără voia lor (vezi David Lodge în introducerea de la Deaf Sentence, de exemplu).

writing

Din câte știu eu, din modesta mea experiență, la noi, traducătorul se află în legătură numai cu editura, care uneori nici nu dă feedback. Sigur, sunt și excepții, când redactorul și traducătorul se află în dialog ori de câte ori e nevoie, dar autorul nu intră în ecuație. Eu am abordat odată un autor (noroc cu Internetul!) și i-am atras atenția asupra unor greșeli din versiunea din care traduceam eu. A fost foarte drăguț și receptiv și mi-a mulțumit.

Ce voiam eu să spun cu postarea asta este că îmi place când am ocazia să discut direct cu autorul, cred că și autorul, și traducătorul au de câștigat din asta și sper să devină în curând o practică răspândită și la noi. (Bine, mai sper și ca traducerea de carte să fie plătită cum se cuvine în viitorul cel mai apropiat. :D)

 

6 Comments

Filed under Citate, Lecturi

Cum ne pregătim pentru moarte?

Dacă titlul de mai sus vi s-a părut macabru, dar ați trecut peste asta și ați rămas să citiți mai departe, iată și recompensa: punctul sau, mai bine zis, punctele de origine a acestei întrebări retorice.

Primul este preocuparea lui Kugel, personajul principal din Speranța: o tragedie, de Shalom Auslander, pentru ultimele cuvinte perfecte rostite înainte de moarte, cuvinte care să cuprindă, să rezume, să exprime chintesența vieții individului. Romanul este presărat cu diverse tentative de sentințe scurte, puternice, de impact, gândite atât pentru sine, cât și pentru alții. Iată și un fragment ce reprezintă un soi de îndrumar, din care nu lipsește ironia atât de prezentă în întreaga carte:

Keep it short. To the point. Get in and get out. Less chance of typos that way. Kugel thought that might be his perfect ending: for he who had spent his life reading, surrounded by books and incapable of shaking his begrudging respect for the written word, he who had spent so much time and consideration trying to come up with the perfect final phrase, that set of words that said so much in so little, the best last thing anyone ever said, and then, in writing that perfect thought in his suicide note, to misspell it. It is finushed. Good-bye cruel werld. Fuck all of you mothfuckers.

Tot un îndrumar, de data asta pentru cei care intenționează să se sinucidă, și tot ironic am găsit și în Deaf Sentence, de David Lodge. Unul dintre personaje, o americancă dezinvoltă sau țăcănită de-a dreptul vrea să-și scrie lucrarea de doctorat pe tema biletelor de sinucigași. Iată un fragment dintr-un soi de ghid (o glumă cam sinistră) adresat celor suficient de disperați ca să-și ia viața:

The first thing you must decide is what method to use. Are you going to type your note on a typewriter or a computer? Or are you going to write it out by hand? A handwritten note is more personal, and will therefore have a greater emotional effect on your readers. But if you compose it on a computer you will be able to read it through and edit it. After all, this is the last thing you will ever say, it is your final statement to your family, friends, and the world. It may be read out in the coroner’s court, and quoted in the media. It may even end up in an anthology of suicide notes! So you want to make it as clear and unambiguous as you can. You might consider composing your note on a computer and then copying out the final draft by hand to give it that personal touch. But don’t make the note too polished. Switch off your computer’s spellchecker and grammarchecker. A few mistakes in your letter will give it an effect of urgency and authenticity.

Și așa a apărut întrebarea de mai sus, la care nu aștept niciun răspuns, desigur; mi s-a părut numai interesant să compar, fie și în treacăt, cele două preocupări pentru felul în care îți închei viața, pentru cuvintele rostite sau scrise chiar înainte de momentul crucial, pentru pregătirea minuțioasă a acestuia și pentru impactul ultimelor cuvinte asupra celor ce rămân în urmă.

Mai știți și alte exemple literare?

3 Comments

Filed under Citate, Lecturi