Tag Archives: Baroque Books&Arts

Ce am mai citit (3)

Știu, știu, mă repet! Nu dau dovadă de prea mare originalitate când vine vorba despre titlul sintezelor mele, dar lipsa timpului mă obligă să adun într-un singur articol lecturile din ultima vreme și, implicit, să nu zăbovesc prea mult nici asupra lor, nici asupra titlului.

Trăim vremuri zbuciumate, cu vești proaste mai aproape sau mai departe de noi, cu griji zilnice și îndreptate spre viitor, așa că niște cărți amuzante mi s-au părut cea mai bună alegere pentru a mai înveseli atmosfera.

cazul-jane-eyreCazul Jane Eyre, de Jasper Fforde, Editura Humanitas, Colecția Raftul Denisei, 2011, traducere de Carmen Toader

Deși am citit-o deja de vreo lună, încă n-am apucat să scriu nimic despre ea. Este o carte inundată de literatură: în Anglia imaginată de Fforde, există o divizie de forțe speciale dedicată prinderii infractorilor literari, care fură manuscrise valoroase și răpesc personaje din cărți; Shakespeare este mai mult decât un idol național, spectacolele după piesele sale sunt interactive, publicul rostește replicile în cor, odată cu actorii, există chiar tonomate care declamă câte un monolog celebru scris de acesta; susținătorii teoriei că piesele lui Shakespeare ar fi fost, de fapt, scrise de altcineva, respectiv de Francis Bacon, umblă ca misionarii din ușă în ușă și întreabă: Aveți o clipă să vorbim despre Shakespeare?; oprirea timpului în loc, precum și călătoria în timp și în cărți sunt posibile; și multe alte asemenea. Ei bine, în lumea aceasta ciudată, romanul Jane Eyre este în pericol când temutul și neînvinsul răufăcător Acheron Hades o răpește pe protagonistă, intervenind astfel în desfășurarea acțiunii, iar detectivul literar Thursday Next trebuie să-l împiedice.

O lectură amuzantă și plăcută, bogată în referințe literare și istorice, de savurat într-o zi ploioasă sau, în curând, în serile de iarnă.

lit-kitLit Kit, de Sandra Newman, Editura Baroque Books & Arts, 2013, traducere de Mihai Moroiu

Și pentru că tot vorbeam despre referințe literare, sunt absolut încântată de cartea asta, al cărei subtitlu este: kitul de supraviețuire în literatura occidentală sau cum să citești clasicii fără reverență.

Îndrăznesc să spun că este visul oricărui licean sau student la Litere sau, de ce nu, al oricărui cititor care vrea să parcurgă rapid, plăcut și extrem de amuzant operele cele mai importante din literatura occidentală. Citind-o, m-am întrebat cu ciudă unde era colecția asta când îmi toceam eu coatele pe băncile facultății, încercând să urmăresc nume, titluri, ani și personaje turuite cu un accent îngrozitor de un profesor care înțelegea să insufle frică, nu dragoste de literatură. (Culmea ironiei, deși preda și cursul de pedagogie, era cel mai prost pedagog întâlnit vreodată). Mă rog, revenind, cartea asta reușește ceea ce unii profesori, chiar universitari, n-au reușit niciodată: și anume să-ți prezinte pe scurt, cu un farmec inegalabil, operele literare occidentale de la începuturi până în secolul XX astfel încât să-ți stârnească interesul, admirația, curiozitatea și, mai ales, să te binedispună. La sfârșitul fiecărei secțiuni dedicate unui autor, autoarea face și un scurt tabel în care dă note lucrărilor acestora pentru importanță, accesibilitate și amuzament.

Un citat, spre exemplificare (despre Henry Fielding):

Celălalt „celălalt” roman este Amelia, o relatare literarizată a vieții amare pe care Fielding i-o făcuse soției sale răposate, Charlotte, unde ea este înfățișată ca un ideal al virtuților feminine: frumoasă, îngăduitoare, generoasă, condamnată. Nu s-a consemnat părerea despre această carte a celei de-a doua soții ale sale, cât se poate de vie. Poate că nici nu i-a păsat: fusese fata în casă a celei dintâi, iar comentatorii simpatizanți sugerează că pe cei doi i-a legat durerea la dispariția Charlottei. Cei nesimpatizanți susțin că Fielding a luat-o pentru că era în șase luni.

Jos pălăria, Sandra Newman, mulțumesc, Editura Baroque Books & Arts! De altfel, salut apariția pe piața editorială românească a acestei edituri care în scurt timp a știut să-și facă un profil aparte, cu o concepție grafică foarte frumoasă pentru toate copertele și titluri interesante. Eu am mai citit până acum Jurnal de lectură, de Alberto Manguel, și Extraordinarul voiaj al unui fakir care a rămas blocat întrun dulap Ikea, de Romain Puértolas. De altfel, la recentul târg de carte Gaudeamus, standul Baroque a fost singurul unde am văzut personalul editurii discutând pertinent cu persoanele interesante despre cărțile de pe rafturi și făcându-le recomandări așa cum orice librar ar trebui să știe și să facă. Încă o dată, felicitări!

Mă opresc aici cu lecturile din ultimul timp, pentru că celelalte nu se înscriu în aceeași categorie de „amuzante”. Rămân restantă cu impresiile despre o carte care m-a marcat mult și despre care sper să aud numai de bine în viitorul apropiat.

3 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii