Sulina – jurnal de vacanță

Sulina e un amestec de sălbăticie şi civilizaţie, de vechi şi nou, de oraş şi sat. Pentru mine, a fost dragoste la prima vedere.

Deşi apusul pe faleză îţi taie respiraţia, pescarii îşi văd netulburaţi de undiţele lor, localnicii îţi dau binevoitori detalii despre excursiile în deltă, cărora li se face reclamă peste tot, terasele care împânzesc centrul te îmbie cu miros de peşte şi cu bere rece, turiştii nu sunt nici pe departe la fel de numeroşi şi de gălăgioşi ca în alte staţiuni şi atmosfera e mai degrabă boemă decât mercantilă.

La doar o stradă distanţă, poţi să scapi de civilizaţia şi „aglomeraţia” de pe faleză şi intri într-un sat, cu străzi neasfaltate, căruţe şi câini, case care albastre şi frumoase, care lăsate în paragină. Căsuţa în care suntem cazaţi este străjuită de o alee betonată şi luminată de un şir lung de beculeţe, ca o pistă de aterizare. În faţa ei, un teren plin de stufăriş, de unde se aud broaşte şi greieri. Avem aici, în miniatură, amestecul inedit de betoane şi natură din toată Sulina.

În fiecare dimineaţă, soarele ne trezeşte pe la 6 jumătate, la timp să-l vedem ridicându-se pe cer dintre stuf şi copaci. Iubesc liniştea de la ora asta, când e răcoare, turiştii ceilalţi încă nu s-au trezit şi nu se aud decât broaştele, păsările şi vântul prin sălcii. Ar fi păcat să ratez asemenea momente dormind.

Plaja din Sulina este perfectă! Lungă, lată şi cu cel mai fin nisip de pe litoral, cum o laudă toate reclamele. Câteva terase oferă umbră, bere şi chiar mâncare. Apa e puţin adâncă până departe, deşi nisipul de dedesubt ba creşte, ba scade, aşa că te poţi plimba sau înota liniştit.

Excursie la Pădurea Letea: minunată plimbarea cu barca pe canale, superb peisajul, nuferi albi şi galbeni, stuf, egrete, pelicani, berze, pescăruşi, broaşte, peşti şi pescari, drum cu căruţa prin pădure, cai sălbatici, liane, trunchiuri întortocheate şi trosnitoare, de parcă se ţinea sfatul Enţilor din Lord of the Rings, borş de peşte făcut cum numai lipovenii ştiu şi gogoşi ca la mama acasă, apă multă şi soare, sublim!

Peşte în fiecare zi, preparat în multe feluri: prăjit, saramură, afumat, marinat, borş, plachie, cele mai bune icre mâncate vreodată şi roşii cărnoase cu gustul copilăriei.

O surpriză foarte frumoasă care a devenit obişnuinţă: am întâlnit acolo nişte artişti de folk + blues + jazz, o voce superbă – Anamaria Maranda şi o chitară pe măsură – Constantin Neculae, care ne-au cântat şi încântat trei seri la rând. Pe malul Dunării, în aşa atmosferă boemă, şi vinul merge mai bine, iar de cuvinte nici nu mai e nevoie. Abia aştept să mergem şi în Bucureşti la concertele lor.

Plimbarea cu Catamaranul la dus şi cea cu Pasagerul la întors au completat peisajul Sulinei şi al Deltei, iar în Acvariul din Tulcea m-am uitat cu ochii mari şi gura căscată la varietatea de peşti, păsări şi animale ale Deltei, minunându-mă şi bucurându-mă ca ăia mici.

Cred că Delta e cel mai frumos loc în care am fost până acum şi clar cele câteva zile petrecute acolo nu ne-au ajuns. Au rămas multe lucruri de văzut şi făcut, aşa că vom reveni cu siguranţă! Până atunci, avem amintirile şi câteva (vreo două mii de) poze, care să ne ostoiască dorul.

Mai multe poze aici.

 

Alte articole (nu neapărat similare)

9 Comments

Filed under Călătorii, Muzică

9 Responses to Sulina – jurnal de vacanță

  1. Ana

    Ce frumoooos! Cred că o să merg și eu acolo. Mersi pentru poze și povești.

  2. Na, ca m-ai dus si la Sulina.
    Am tot evitat cata vreme am fost in Romania sa merg in partea aceea de tara iar acum imi pare rau ca nu am ajuns – cine stie daca mai e timp si pentru asta. In fine, e pe lista de vizitat 🙂

    • Sulina a fost o mare surpriză. Nu mă așteptam să găsesc acolo exact amestecul de sălbăticie și civilizație care îmi place mie. După două concedii de vară petrecute acolo, am zis că la anu’ încercăm și Sfântu Gheorghe. 😉

  3. Pingback: Contraste | Cărți și călătorii

  4. Adi

    Eu am mers la Sfantu Gheorghe si mi-a placut mult de tot. Este superba Delta cu tot ce ofera ea.

  5. Pingback: Somova, Tulcea | Cărți și călătorii

  6. Pingback: Sfântul Gheorghe, Delta Dunării | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *