Speranța: o tragedie, Shalom Auslander

speranta-o-tragedieSperanța: o tragedie, de Shalom Auslander, Editura Univers, Colecția Globus, 2014, traducere și note de Carmen Scarlet

După atâta dramatism (America de peste pogrom) și sentimentalism (Băiatul cu pijamale în dungi) din ultimele cărți citite ce au avut ca temă evreii, cu cartea de față am sărit în extrema cealaltă. Evreu ce a primit o strictă educație religioasă în copilărie, Shalom Auslander șochează în acest roman cu afirmații incorecte din punct de vedere politic, pe care un non-evreu probabil nu ar îndrăzni să le pună pe hârtie sau s-ar gândi de multe ori înainte să o facă.

În orășelul Stockton, New York, nu s-a întâmplat niciodată nimic remarcabil, acesta fiind și motivul pentru care Solomon Kuger se mută cu familia într-o casă veche, cu un miros cam ciudat: un loc ideal ca s-o ia de la capăt. Numai că lucrurile nu merg chiar așa, pentru că în podul casei Kugel descoperă o relicvă a istoriei, sursa mirosului dubios, care le va da viețile peste cap. Pasionat de cărți și obsedat de găsirea celor mai potrivite ultime cuvinte înainte de moarte, Kugel este căsătorit cu Bree, o scriitoare aspirantă, împreună cu care are un băiețel cam bolnăvicios, dar deștept, pe care Kugel regretă că l-a adus într-o lume atât de îngrozitoare. Mama lui, pe care o iau cu ei în noua casă, este bolnavă, în pragul morții, dar nu mai moare și le ocupă una dintre cele două camere pe care intenționau să le închirieze ca să facă față cheltuielilor. Personajul principal se zbate între a-și păstra familia și slujba, a întreține iluzia maică-sii că este o supraviețuitoare a Holocaustului, ca să nu o amărască și mai tare în nebunia ei, a o ajuta pe Anne Frank (nu-i așa că vă întrebați ce caută ea în toată povestea asta?), a-și salva casa și a-și potoli frământările intelectuale și intestinale. Ca și cum toate acestea nu ar fi de ajuns, prin zonă mai umblă și un incendiator care dă foc fermelor din apropiere, încă un motiv de îngrijorare pentru Kugel.

Replica „I’m sick of this Holocaust shit”, repetată de diverse personaje, devine un fel de leit-motif al romanului, în ideea că este în regulă să-ți amintești trecutul, dar nu să vorbești întruna numai despre el. De altfel, rahatul ia formă concretă în roman și urmărește personajele peste tot, scuzat pe alocuri cu „de la război, știi”. Din cartea lui Auslander răzbat cu putere pesimismul și cinismul legate de viață și de moarte, de viitorul omenirii, de inutilitatea speranței în viața personală, de zădărnicia oricăror planuri și speranțe:

I’ll tell you my worry: my worry is not that we are becoming more violent. On the contrary, my worry is that we will someday reach such an unsettling level of peace, such a level of happiness and joy, that we’ll engage in the most brutal war of all, a thousand Holocausts rolled into one, because peace frightens us. Expecting hell, we’re ill prepared for heaven. It is like watching two men carry a pane of glass across a busy highway: we expect it to break, we know it will, the situation itself is so precarious that we almost want to see a car drive through it, we pick up a rock and shatter it ourselves. Smash it already! I know it’s going to fall to pieces, I know it can’t remain, stop getting my hopes up, stop letting me believe!

Absentul doctor Jove, psihologul lui Kugel pe care acesta nu-l găseste niciodată, de ajungi să te întrebi dacă este real, încearcă să-l dezvețe pe Kugel de speranță, de multe ori prin intermediul unor bancuri seci, pe care acesta nu le înțelege:

There’s nothing to get. We’re ugly. Have you been to the zoo lately? You should go. Take Jonah with you, it will be good for him. See the placid zebra strolling in his field. Witness the mighty lion lazing in the sun. Smile at the droopy-eyed camel enjoying a mouthful of grass. Then go to the monkey house. Go see your forefathers. They are, by far, the most dangerous creatures in the zoo. They rape, they kill, they form gangs. They’re terrifying, your greatest-grandparents. Look at the warnings they post on the monkey cages, warnings not posted anywhere else: Do Not Taunt the Monkeys; Do Not Stare at the Gorilla; Do Not Put Hands in Cage. No other species requires such caution as the one from which we came. They’re missing only one sign, the most important sign of all: Do Not Evolve From This Species. That’s depressing, said Kugel. Only, said Professor Jove, if you thought we’d be better. Stop expecting more from us than we can possibly provide, and you’ll stop being so disappointed.

Maybe Jove was right. Maybe he wasn’t just expecting too much from people, maybe he was expecting too much from himself. Sparing Mother, shielding Anne, sheltering Jonah. Maybe he should just be an asshole. Maybe the answer to a happy life, thought Kugel, was just being a son of a bitch. It wouldn’t be easy. He hoped that he could.

Și totuși, în ciuda acestui cinism, speranța își face loc, firav:

It ain’t the best world, kid, but it ain’t the worst. Maybe Godot shows up in act three, my son; maybe the audience is just leaving too early. ESTRAGON: Where’d they all go? VLADIMIR: They were just here. GODOT: Are they coming back? They wait. Curtain.

Umorul lui Auslander este negru și acid, nu iartă nimic și ridiculizează obsesia pentru trecut, care nu lasă personajele să-și trăiască prezentul sau să viseze la viitor. Într-o lume din ce în ce mai preocupată (acum mai mult decât oricând) de corectitudinea politică și libertatea de exprimare, Auslander vorbește cu  ironie și mult haz despre obsesia pentru deplângerea trecutului, despre condamnarea speranței, despre pragmatism și milă, filosofie și dejecții, istorie și ficțiune.

Hope

P.S. Eu am făcut un exercițiu cam ciudat cu cartea asta, în sensul că am început să o citesc în română, din loc în loc mă întrebam oare cum era originalul și așa am ajuns să o citesc apoi în engleză, după care mă întrebam oare cum au fost traduse nu-știu-ce cuvinte sau fraze, după care reveneam la varianta în română și uite așa am ajuns să le cam citesc în paralel (ceea ce explică și prezența citatelor în engleză).

Hope: A Tragedy, Shalom Auslander, Riverhead Hardcover, 2012 (îmi place coperta versiunii în engleză!)

6 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

6 Responses to Speranța: o tragedie, Shalom Auslander

  1. Buna recenzie!

    Tocmai citesc romanul lui Shalom Auslander (in primul rand, imi place umorul lui) si cred ca voi face o cronica si eu, daca da Domnul si nu vine peste noi un holocaust…

  2. Misto titlu – mi-aminteste de mitul Pandorei si credinta grecilor ca speranta e cea mai mare nenorocire a umanitatii. Interesant si subiectul (ca sa nu mai zic de recenzia ta!), cred ca o s-o caut.

  3. Pingback: Cum ne pregătim pentru moarte? | Cărți și călătorii

  4. Pingback: 10 cărți preferate din 2015 | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns la Stela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *