Și-am să-ți scriu scrisori pe tulpini de flori…

Și-am să-ți scriu scrisori
Pe tulpini de flori
De lumina stelelor pătrunse
Și-un roman să-ți scriu
Folosind pe viu sub umbra de nuc
Tincturi de frunze.

Romanță de toamnă, Adrian Păunescu

Mai devreme, Cristina, care a câștigat una dintre cărțile oferite de mine recent, îmi spunea ce frumos e orașul în care locuiește ea și se oferea să-mi trimită o vedere de acolo. M-a copleșit brusc nostalgia după vremurile în care oamenii obișnuiau să-și trimită vederi și mi-am amintit de vederile din toată țara și din străinătate pe care le colecționaseră părinții mei. Copil fiind, stăteam cu orele înconjurată de poze vechi și vederi și călătoream imaginar în toate locurile acelea. Plecând de la câteva rânduri scrise pe spate sau, uneori, doar de la un nume și o dată, inventam povești elaborate, în care detaliile reale cerute cu insistență de la mama sau de la tata doar completau pe ici, pe colo propriul scenariu.

lettresLegate de vederi sunt scrisorile, prea puține păstrate de părinți, dar destule din colecția mea. Adresate unor prieteni de departe, colegi de școală sau amorezi de la vârsta adolescenței, bucățile alea de hârtie cu scrisul caligrafic ascund multe emoții: dor, bucurie, tristețe, anticipare veselă sau nostalgie. Căutam hârtia cea mai frumoasă și mai lucioasă, pixul sau stiloul care scria cel mai bine, îmi verificam cu atenție scrisul și-mi alegeam cu grijă cuvintele. Sună desuet, știu, dar așa îngălbenite de vreme și uitate în cutii, scrisorile sunt legătura mea intimă cu un timp anume, cu niște oameni anume, cu un eu anume.

Nu știu dacă și voi ați prins epoca scrisului de mână sau faceți parte din generația celor crescuți și școliți direct cu computere, nu știu dacă v-au plăcut scrisorile la fel ca mie sau nu ați trimis nici măcar una, niciodată, nu știu dacă v-ar plăcea să se păstreze obiceiul sau vi se pare mult mai util/rapid/necesar e-mailul. Vă propun însă un exercițiu: încercați să scrieți măcar o scrisoare pe care s-o adresați cui vreți voi: părinților, prietenilor, iubiților sau vouă înșivă și expediați-o. Rugați destinatarul să vă răspundă la fel. Dacă vreți, veniți și povestiți-mi cum v-ați simțit când ați scris-o, când ați pus-o la poștă, când ați găsit răspunsul în cutia voastră poștală. Dacă vreți, trimiteți-mi poze cu scrisorile voastre.writing letters

Haideți să încercăm, măcar pentru o clipă, să ne aplecăm cu grijă asupra actului scrisului, să investim timp și dragoste și atenție într-un lucru care ne apropie de ceilalți și care este, până la urmă, un mod de expresie, o imagine a noastră! Haideți să ne trimitem scrisori, ca să avem ceva palpabil și frumos care să ne amintească într-o bună zi de un om, un moment, un sentiment!

10 Comments

Filed under Campanii/concursuri/lepșe

10 Responses to Și-am să-ți scriu scrisori pe tulpini de flori…

    • :)) Da, interesantă ideea! Pe de o parte, pentru că trimiți cuiva necunoscut, parcă e cumva impersonal, pe de alta, e surprinzător să primești o vedere de la cineva necunoscut dintr-un loc necunoscut. 🙂

  1. Da, și eu sunt o nostalgică a scrisorilor. Era o bucurie fără margini când primeam în vacanțe vederi de la colega mea de bancă sau de la o fată cu care corespondam fără să ne cunoaștem. Ultima dată când am trimis/primit scrisori a fost în facultate, în anul 3 când eram plecată în Spania. Nimic nu se compară cu emoția deschiderii unui plic, cu mirosul hârtiei..)
    http://www.bookishstyle.ro/

  2. Vintura Cristina

    Cat ma bucura acest articol! E atat de diferit sentimentul primirii unui e-mail de acela al gasirii unei scrisori in cutia postala, de apreciat este intr-adevar intentia celor care nu te uita, dar atunci cand scrisul vreunui prieten sau al unui necunoscut este imprimat cu ganduri cu tot pe o pagina alba, acesta este parca mai viu, mai aproape de esenta ta. Mi-a placut intotdeauna sa trimit scrisori, nu am renuntat la aceasta placere nici in liceu, nici in facultate, si inca respect acest frumos fel de a le aminti oamenilor ca vor fi tot timpul aproape, desi la mii de km distanta. Carti si calatorii, abia astept sa iti trimit o scrisoare 🙂 ! Cu drag!

  3. Scriam scrisori la greu în tinerete! atît de mult ne placea sa ne exersam stilistic, încît ne scriam una alteia (eram trei prietene în liceu) si ne dadeam scrisorile la scoala – ni se parea mai interesant decît sa discutam. Si acum le vad, nici una nu era mai mica de patru pagini.
    Cînd am pierdut obiceiul? Cred ca prin anii 2000. Ultima corespondenta „serioasa” de care îmi amintesc a fost cu o prietena a mea care a stat un an în Anglia. Ne scriam si prin e-mail dar (înca!) preferam metoda traditionala.
    Desigur, era frumos, asa cum erau frumoase fotografiile pe hîrtie pe care acum le imprimam rareori. Dar nostalgiile astea or sa moara odata cu noi, iar peste una doua generatii nimeni nu va mai sti cum sa tina creionul în mîna. E rau, e bine? Pîna la urma nu poti nici împiedica progresul, nici regreta ce nu ai cunoscut, nu-i asa?

    • Mda, poate. Poate că generațiile viitoare vor comunica telepatic sau poate, ca în unele distopii, se va reveni la instrumentele rudimentare. N-avem de unde să știm. Progresul e normal și inevitabil, dar ne putem aminti de obiceiuri vechi, poate chiar să le resuscităm așa, de dragul actului în sine, nu cu gândul la utilitate. La urma urmei, și moda revine periodic și e cool să porți vintage. De ce n-ar fi cool și să scrii scrisori? :p

Lasă un răspuns la Vintura Cristina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *