Șantierul

În a doua zi de Paște, veneam cu cățel și purcel, de fapt, caravană de trei mașini, cinci persoane și probabil tone de scule, lucruri și mâncare necesare pentru cele câteva săptămâni cât avea să dureze grosul șantierului: debarasarea, organizarea, aruncarea, păstrarea și… tobele, vă rog: renovarea!

Cu părere de rău, mărturisesc că noi nu am putut rămâne la distracție – ne chemau obligațiile în capitală, așa că munca fizică efectivă a picat pe alții. Trăiască părinții, le suntem pe veci recunoscători! Așadar, au fost sortate lucruri, aruncate tot felul de vechituri inutile, păstrate tot felul de vechituri frumoase și valoroase, s-a măturat, șters, spălat, frecat, răzuit, șmirgheluit, reparat, tencuit, văruit, vopsit, montat, cărat, îmbinat, tras, împins, ridicat, placat, murdărit, chinuit, râs, strigat, boscorodit, înjurat.

În weekenduri, am făcut și noi ce am putut, dar în principal am luat decizii și am dat bani. Mulți bani. Pentru noi, oricum. Dar cu folos. Treceam în revistă toate pe care le aveam de făcut, iar la lista aia se adăugau mereu altele și altele. Nu putem face totul acum a fost leitmotivul primelor luni. Sigur că ne-am concentrat pe construcție în sine, ca să poată fi locuibilă, iar celelalte au rămas în plan secundar. Chiar și așa, mi s-a părut că transformarea a fost rapidă și de amploare. Din încăperile cu pereți strâmbi, crăpați și pătați au ieșit niște camere foarte drăguțe, curate și aerisite.

Înainte


Un colțișor de dormitor, cu vedere spre răsărit, unde mi-am făcut loc de citit și de tricotat, deși până acum nu l-am folosit nici pentru una, nici pentru alta.

După

Din decorul prăfuit, rece și părăsit a ieșit un loc primitor și călduros, numai bun de citit povești la gura sobei, exact ca-n visurile mele.

Înainte
După

Iar lucrurile găsite aici și salvate, adunate de prin alte părți sau aduse din apartament, și-au găsit loc printre decorațiuni și întregesc atmosfera.

Una peste alta, dacă experiența asta m-a învățat ceva, atunci lecția principală este că trebuie să am răbdare, capitol la care n-am excelat niciodată. Dacă ar fi după mine, cel puțin ca intenție, aș fi în stare să nu mănânc, să nu dorm, să fac totul cât mai repede, să le văd pe toate gata. Dar nu se poate, mai ales la țară, unde tot timpul se găsește ceva nou de făcut. Așa că am început să mă temperez, să privesc ce e în jurul meu, să mă bucur de ce am reușit deja și să visez la ce urmează încă. Și chiar dacă mai sunt încă multe neterminate sau nici măcar demarate, începutul pare promițător, iar planurile pentru restul vor fi și ele puse în aplicare treptat. Sănătoși să fim!

(Va urma)

2 Comments

Filed under Viața la țară

2 Responses to Șantierul

  1. Sanda

    Nu am citit capitolul 4.unde e?
    Imi place mult sa citesc. 🤗😘🤗😘🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *