Săgeata lui Dumnezeu

rp_chinua-achebe-sageata-lui-dumnezeu.jpgSăgeata lui Dumnezeu, de Chinua Achebe, Editura Polirom, 2014, traducere din limba engleză de Iolanda Vlădescu

De Chinua Achebe am auzit prima dată de la Răzvan și m-a intrigat suficient de tare încât să vreau să-l citesc. Prin urmare, atunci când, în recenta mea excursie la Iași, am văzut romanul la una dintre tarabele buchiniștilor, nu am stat pe gânduri.

Cartea scriitorului nigerian este foarte diferită de tot ce am citit eu până acum, pentru că, parcurgând-o, am avut senzația că urmăresc un documentar interesant despre un trib din estul Nigeriei, cu toate ritualurile, credințele, obiceiurile, bucuriile și conflictele lui sau că sunt un martor mut la viața unui trib și la transformările acestuia sub influența omului alb.

Romanul este centrat pe Ezeulu, Întâiul Preot al tribului Umuaro, ce reunește șase sate sub puterea zeului unic Ulu, precum și pe planurile acestuia de a se împotrivi noului stil de viață și noii religii a albilor, păstrând în același timp vii tradițiile tribului său. Relațiile dintre personaje sunt destul de greu de urmărit (eu am încercat chiar să-mi fac o schemă), pentru că bărbații sunt poligami și femeile nasc chiar și nouă copii, iar majoritatea numelor încep cu O: Obika, Obiageli, Oduke, Okeke Onenyi, Ojiugo, Ojinika etc.

M-au fascinat toate aspectele legate de viața tribului: rânduiala din cadrul familiilor (deși femeile sunt văzute ca proprietate a bărbatului, datoare să-l hrănească, să gătească și să nască), sărbătorile (diverse târguri, nunți, trecerea în anul nou), împărțeala zilelor și a timpului, în general, dovezile de bunăvoință sau de război, diverse credințe și superstiții, teama de vraci și farmece, felul în care dau de știre despre familie (Ce fac ai tăi? N-a murit nimeni sau Când am plecat, i-am lăsat sănătoși, dar nu știu ce s-a întâmplat în urma mea).

Ce m-a fermecat cel mai mult a fost limbajul: saluturile ceremonioase, cântecele, rugăciunile, proverbele (am notat o întreagă colecție, din care redau câteva mai jos), discursurile și chiar insultele, toate au în ele ceva străvechi, teluric, simplu și de bun-simț, dar atât de expresiv. Unele nu sunt nici lipsite de umor:

Ce fel de putere e aceea care nu-i folosită niciodată? Puteai mai bine să spui că nici nu exista, că nu era mai mare decât puterea din dosul unui câine țanțos, care încearcă să stingă focul din cuptor cu un pârț amărât…

Hai mai întâi să alungăm pisica sălbatică și apoi să dăm vina pe cloșcă.

O femeie care a început gătitul înaintea alteia o să aibă mai multe blide ciobite.

Nu întâmpini pe cineva în frig decât dacă n-ai foc în vatră.

Dacă cineva se duce la meșter când lucrează o să dea peste o gazdă posomorâtă.

Dacă aduci o buturugă plină de furnici în colibă, n-ar trebui să te plângi când șopârlele încep să-ți facă vizite.

De ce să-și facă cineva griji pentru un moșneag ai cărui ochi au dormit tot somnul?

Din când în când, apar inserții din lumea omului alb, unde Winterbottom și Clarke discută aproape filosofic despre datoria britanicilor de a cuceri lumea, într-un stil (voit) pompos și afectat în comparație cu cel al băștinașilor.

Momentul istoric cu care se confruntă tribul și împotriva căruia Ezeulu luptă din toate puterile, ca un bun strateg și diplomat, punându-și în joc propriul fiu, trimis să afle căile albilor pentru a le putea folosi împotriva lor, este rezumat cel mai bine în replica unuia dintre bătrânii satului:

Nu mai sunt vremuri cum le știam și trebuie să le întâmpinăm cum se cuvine sau să fim aruncați în praf.

Nu știu dacă veți citi cu ușurință sau cu greutate acest roman, dar cred că lumea evocată în el vă va cuceri și veți simți, la fel ca mine, că ceva s-a pierdut iremediabil…

11 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

11 Responses to Săgeata lui Dumnezeu

  1. roșu vertical

    Acum citesc si eu o nigerianca (americanizata, din cite pricep) dar actiunea, cel putin pina acum, e mai citadina, desi se simte bagajul „de la tara”. And guess what? Ce nume au personajele: Olanna, Odenigbo, si poate mai apar 🙂

  2. Gabriel

    Daca citeai cu atentie blogul Nopti si Zile ai fi aflat pentru prima oara de Achebe de la Gabriel. http://noptisizile.blogspot.ro/2014/05/chinua-achebe-o-lume-se-destrama.html

    Foarte fin acest scriitor. Am si cartea despre care vorbesti tu aici, insa nu am citit-o. Urmeaza.

  3. R van F

    Ma bucur ca ti-a placut cartea! 🙂

    Iti recomand si O lume se destrama. Mie mi-a placut foarte mult si asa a devenit Chinua Achebe unul dintre scriitorii mei favoriti. 🙂

  4. Hai ca m-ai facut curios. Am vazut-o la Van Firescul, acum si la tine. Ia sa o pun eu pe lista. Multam!

  5. M-ai facut curioasa. O sa adaug cartea pe wishlist. Sa vad cand ii vine randul :).

  6. Am găsit la bibliotecă o altă carte a nigerianului: ”O lume se detramă” (încerc să mă țin de planul de lectură pentru acest an). Văd că alții au citit-o deja, cu bune referințe în final. Asta mă bucură, sincer vorbind, n-am mai citit un autor african, până acum. Cărți despre Africa, sau cu acțiunea acolo, am mai citit.
    De reținut că Achebe a fost primul romancier important african care a publicat cărți în limba engleză (sursa: Daniel Burt ”100 cei mai buni scriitori ai lumii”).

    • Da, și eu mi-am propus s-o citesc și acum îmi dau seama că n-am mai ajuns la ea. Bine că mi-ai adus aminte.
      Eu nu prea îmi fac plan de lectură, adică nu am o listă rigidă, pentru că mă bazez mult pe starea de moment, chef, idei noi etc. Avantaje și dezavantaje. 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *