Romanul Oxfordului

Romanul OxforduluiRomanul Oxfordului, de Javier Marías, Editura Univers, colecția Cotidianul, ediția a II-a, 2006, traducere de Tudora Șandru Mehedinți

Declaram recent că m-am cam îndrăgostit de Javier Marías, lucru care s-a și văzut de altfel: după Inimă atât de albă și Mâine în bătălie să te gândești la mine, am găsit și un interviu foarte fain cu scriitorul și traducătorul spaniol, iar zilele trecute mi-am îmbogățit biblioteca cu încă trei romane de-ale lui: Fața întunecată a timpului, Când eram muritor și Bărbatul sentimental, toate trei de la Editura Univers.

Alin mi-a împrumutat romanul de față, ca să-l adaug la colecție, și tocmai l-am terminat, așa că impresiile sunt încă proaspete, calde, aburinde. 🙂

Începutul mi-a amintit un pic de David Lodge și trilogia lui universitară, prin tematica abordată (perioada de doi ani petrecută la faimoasa Universitate Oxford din Marea Britanie), dar și prin umor (pasajele despre etimologia unor arhaisme spaniole, inventată de narator, și cele despre politețea, mesele ceremonioase, ironia fină și arta de a bârfi a englezilor sunt delicioase). Ironiile la adresa englezilor mi-au amintit și de stilul lui Julian Barnes din Café au lait. Iată un exemplu de ironie într-un fragment despre puterea informației la Oxford, fragment ce ar trebui redat integral, dar, cum e destul de mare, preiau numai câteva fraze:

Tot ce interesează cu adevărat în orașul Oxford sunt banii, urmând la o anumită distanță informația, care întotdeauna poate fi un mijloc de a face bani. Nu contează că informația este importantă sau inutilă, folositoare sau de doi bani, politică sau economică, diplomatică sau epistemologică, psihologică sau genealogică, privitoare la familie sau la slugi, istorică sau sexuală, socială sau profesională, antropologică sau metodologică, fenomenologică, tehnologică sau pur și simplu falică; dar cine vrea să supraviețuiască acolo trebuie să posede (sau să obțină imediat) o informație transmisibilă de orice natură. A transmite informație despre ceva este, pe deasupra, unicul mod de a nu fi nevoit s-o transmiți pe cea despre tine însuți, și așa, cu cât este mai mizantrop, mai independent, solitar sau misterios un locuitor din Oxford, cu atât mai multe informații despre ceilalți este de presupus că ar furniza chiar acestora, pentru a face să-i fie iertată reținerea și a-și câștiga dreptul de a păstra tăcerea asupra vieții sale intime.

Dar dincolo de ridiculizarea societății și a mediului universitar scorțos și fals, Romanul Oxfordului (cu titlul original Todas las almas – Toate sufletele) chiar este o meditație despre sufletele celor trei persoane mai apropiate naratorului (doi dons cu care s-a împrietenit și femeia care i-a devenit amantă) și despre propriul suflet. Este o meditație în stilul caracteristic al lui Marías, pe care i l-am recunoscut mai degrabă în a doua jumătate a cărții, cu fraze lungi, întortocheate și melodioase, deloc îngreunate de paranteze și intercalări, o meditație, deci, despre teama de moarte și de singurătate, despre percepția celor care rămân în urma ta și regretul de a părăsi o lume care continuă și fără tine; despre secrete, fie ele legate de cadrele universitare, de adultere sau de spioni sovietici;  și despre legăturile intime dintre oameni, sub forma sexului, a iubirii sau a prieteniei.

Toate aceste considerații filozofice se împletesc cu diverse povești despre cerșetori, anticari și căutarea asiduă a unui scriitor mediocru, mai interesant prin viața sa zbuciumată decât prin opera lăsată posterității, despre un adulter de demult și o societate literară ciudată, povești ce par cam nelalocul lor inițial, sau cam inutile, oricum, te întrebi ce rost au în economia romanului. Dar Marias vine frumos și îți arată cum se stabilesc legăturile fine dintre ele, treptat, până când totul capătă noimă și te minunezi – încă o dată – nu numai de complexitatea stilului, ci și de cea a structurii romanești.

Bineînțeles că nu dezvălui despre ce e vorba, dar vreau să amintesc două fragmente care mi-au atras atenția: primul, asemănarea fizică dintre tată, fiică și nepot și poziționarea naratorului clandestin față de acest trio, ceea ce mi-a amintit de un trio similar din Mâine în bătălie… (paginile 166-167); al doilea, explicațiile etimologice pentru eavesdrop și overhear, la fel de frumoase și perfect încadrate în povestire ca și în Inimă atât de albă (pagina 180).

Nu cred că mai e cazul să trag concluzia, dar dacă nu e clar din cele scrise mai sus, o spun și răspicat: m-am îndrăgostit de Javier Marías!

4 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

4 Responses to Romanul Oxfordului

  1. Am citit Romanul Oxfordului cu vreo 6 ani în urmă sau mai bine, când apărut în colecția de la Univers împreună cu ziarul. Dar pe atunci nu citeam cu aceeași minte de acum și nu mi-a rămas prea mult în minte. Le voi citi însă pe celelalte citite de tine, care mă așteaptă de ceva vreme să mă hotărăsc. Nu mă gândesc că aș putea reciti într-o zi acest roman. Deși, dacă mă gândesc mai bine, mai multe cărți citite în acea vreme ar merita recitite în special pentru a le înțelege mai bine. Eram mult mai superficială atunci.

    • Da, și eu aș vrea să recitesc cu mintea de acum multe cărți citite în perioada liceului, de exemplu. 🙂 Dintre cele trei cărți de Marias citite de mine până în prezent, cred că cel mai mult mi-a plăcut Mâine în bătălie, apoi Inimă atât de albă și apoi Romanul Oxfordului, dar nu pentru cea din urmă ar fi mai slabă, ci pentru că e mai puțin pregnant stilul ăsta caracteristic lui, cu frazele lungi și alambicate, dar foarte frumoase și încărcate de semnificații. Mai puțin pregnant față de Mâine în bătălie, de exemplu. Dar Romanul Oxfordului câștigă (dacă tot facem o comparație) prin umor și ironie, prezente un pic și în Inimă atât de albă.
      Oricum, o să revin asupra discuției după ce citesc și restul de trei cărți. 😀

  2. Stela

    Chiar ca m-ai convins, mai ales cu comparatia cu Lodge, unul din scriitorii mei preferati! Si cred ca am sa încep chiar cu romanul asta, ca ce am eu e doar primul volum dintr-o trilogie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *