Povestea celui mai mare privitor la pistruii cerului

Povestea celui mai mare privitor la pistruii cerului, de Cătălin Mihuleac, este o povestire apărută în Revista Orizont, numărul din iunie 2015 (paginile 24-25, dacă vă grăbiți), anticipată de altfel în interviul pe care scriitorul mi l-a acordat nu demult. Așa cum dezvăluia și atunci, povestirea îl are ca protagonist pe János Gottlieb, supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste și prieten al autorului.

Povestea celui mai mare privitor...

După o introducere într-un stil mai degrabă gazetăresc, urmează povestea în poveste, spusă cu farmecul și emoția cu care Cătălin Mihuleac ne-a obișnuit deja în America de peste pogrom. Autorul se joacă cu planurile spațiale și temporale și îmbină evenimente istorice cu amintiri și trăiri personale și preluate. Astfel, îl însoțim în Budapesta zilelor noastre, în convorbirile cu bătrânul său prieten, purtate la gura sobei în Iași, în lumea și vremea de dinaintea lagărelor de concentrare, și, mai ales, în incursiunea dureroasă făcută în lumea dură a lagărului, pentru ca, la final, să revenim în prezent. Din toată această poveste tristă, nu lipsesc dragostea și umorul, deși ambele iau o formă ironică. Nu vă dezvălui mai multe despre subiect, doar redau mai jos un fragment, ca să vă fac poftă de lectură:

Era avanpremiera deportării. Evreii știau ce urmează, știau și cum urmează, cei mai informați știau și când urmează. Toate se petreceau cu mare iuțeală, în spațiul acela irespirabil. Câțiva și-au făcut felul cu mâna lor. Alții au ales să se bucure de ultimii milimetri de viață. Acolo, în ghetoul păzit până în dinți de jandarmi, medicul stomatolog Zoltán Leuchtner s-a îndrăgostit de farmacista Sári Goldstein și i-a cerut mâna. Mai mult, disperarea lui s-a îndrăgostit de disperarea ei, fiindcă se știau de ani buni, fără vreo tresărire de emoție.

Leave a Comment

Filed under Recenzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *