Povestea cea bună, de J.M. Coetzee și Arabella Kurtz

Povestea cea bunăPovestea cea bună. Discutii despre adevar, ficțiune și psihoterapia psihanalitică, de J.M. Coetzee și Arabella Kurtz, Editura Trei, 2016, traducere de Mihaela Buruiană

J. M. Coetzee este un autor pe care eu îl admir mult, nu numai pentru romanele sale (am citit până acum Childhood / Copilărie. Scene de viață provincială, Disgrace / Dezonoare, The Life and Times of Michael K / Viața și vremurile lui Michael K., The Childhood of Jesus / Copilăria lui Isus și Waiting for the Barbarians / Așteptându-i pe barbari), ci și pentru realizările sale extraordinare: a primit premiul Nobel pentru literatură și două premii Booker și, ca și cum asta nu ar fi de ajuns, este și un strălucit matematician, profesor de literatură și critic literar.

Prin urmare, atunci când mi s-a propus să traduc o carte semnată de el, am fost în culmea fericirii. Bucuria mi-a fost confirmată și pe parcursul lecturii și al traducerii, pentru că subiectele abordate sunt extrem de interesante, iar diferența dintre punctele de vedere ale celor doi autori face ca dialogul lor să fie dinamic și complex.

Arabella Kurtz aduce în discuție experiența psihoterapeutului (este specialistă în psihologie clinică, practică psihoterapia psihanalitică la Tavistock Clinic și este profesor emerit la Universitatea din Leicester). Ea își ajută pacienții să-și spună povestea vieții pentru a identifica sursa problemelor și a-i ghida spre vindecare. J. M Coetzee vine cu perspectiva scriitorului care creează povești pentru personajele sale. Din discuțiile lor, se nasc întrebări și răspunsuri legate de numeroase subiecte ce prezintă interes atât pentru psihoterapeut, cât și pentru scriitor, cum ar fi adevărul obiectiv (lucruri întâmplate în realitate, care îi împiedică pe pacienți să ducă o viață normală, fericită) și adevărul subiectiv (povești pe care ei și le inventează și în care ajung să creadă, pentru că astfel recreează o viață mai normală, mai fericită), etica întreprinderii psihoterapeutice, fidelitatea amintirilor, dreptate etc.

Discuţiile pleacă de la ideea că un terapeut care explorează practica terapiei are ceva de câştigat din compania unui străin de disciplina psihologiei, în cazul de faţă, a unui scriitor şi critic literar simpatizant al domeniului. La suprafaţă, psihoterapeutul şi romancierul au multe în comun, cel puţin în ceea ce priveşte obiectul interesului lor. Amândoi sunt profund preocupaţi de natura şi experienţa umană, precum şi de posibilităţile de creştere şi dezvoltare umană.

Răspunsurile celor doi ne poartă prin diverse referințe din domeniul psihanalizei (începând bineînțeles cu Freud și continuând cu Melanie Klein) și al literaturii (Dostoievski, Cervantes, W.G. Sebald, Nathaniel Hawthorne etc.), dar și prin învățămintele trase din activitatea profesională a Arabellei Kurtz sau din viața, munca și lecturile lui Coetzee.

Mie mi s-a părut revigorant să văd și o altă față a unui scriitor cunoscut în special pentru romanele sale, fascinant să urmăresc legăturile dintre psihoterapie și literatură, dar și provocator să traduc o combinație așa inedită de psihanaliză, literatură, istorie și sociologie.

Așadar, dacă ce am scris mai sus v-a trezit interesul, vă invit să cautați cartea și să-mi spuneți cum vi s-a părut. Detalii găsiți pe site-ul editurii, iar aici puteți chiar răsfoi câteva pagini.

1 Comment

Filed under Lecturi, Recenzii

One Response to Povestea cea bună, de J.M. Coetzee și Arabella Kurtz

  1. Pingback: Despre relația dintre autor și cititor | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *