Poveste despre dragoste și întuneric, Amos Oz

Poveste despre dragoste și întuneric, de Amos OzPoveste despre dragoste și întuneric, de Amos Oz, Editura Humanitas, 2011, traducere din engleză de Dana-Ligia Ilin după versiunea semnată de Nicholas de Lange

Mi-a plăcut Amos Oz de când am citit Fima. Mi s-a părut foarte amuzant şi proaspăt, diferit de ce mai citisem până atunci. Poveste despre dragoste şi întuneric e altfel, în sensul că nu e ficţiune, dar comicul din Fima se regăseşte în evocările tatălui zăpăcit şi erudit sau în aventurile copilului de atunci şi se îmbină cu seriozitatea referinţelor sociale, cu duioşia din portretul mamei şi cu tristeţea lăsată de moartea ei.

La unele pasaje am râs, la altele mi s-au umplut ochii de lacrimi, iar unele pagini m-au făcut să închid cartea şi ochii pentru câteva clipe, ca să mă pătrund mai bine de frumuseţea scrisului, de combinaţiile inedite de cuvinte şi imagini, de trăirile create în mine.
Nu pot să reiau aici tot ce mi-a plăcut, dau doar câteva citate mai scurte:


Orice călătorie e ca un sertar.
În viaţă există dimineaţă şi seară, vară şi iarnă.

A face concesii e ca şi cum ai evita să calci pe făpturi mititele.

Când eram mic, dorinţa mea era să mă fac o carte. Nu un scriitor. Oamenii pot fi omorâţi ca furnicile. Nici scriitorii nu sunt greu de omorât. Dar cărţile nu. Oricât te-ai strădui să le distrugi, întotdeauna e o şansă să supravieţuiască un exemplar şi să continue să se bucure de viaţa lui de pe raft, în cine ştie ce ungher al vreunei librării…

… deşi e adevărat că şi cărţile se pot schimba odată cu trecerea anilor la fel de mult ca oamenii, diferenţa este că, în vreme ce oamenii întotdeauna te lasă baltă când vine vremea să nu mai poată obţine de la tine nici un avantaj, plăcere, interes sau cel puţin o senzaţie plăcută, o carte nu te părăseşte niciodată. Fireşte, uneori tu le laşi baltă, poate ani în şir sau chiar pe vecie. Dar ele, chiar dacă le-ai trădat, nu-ţi vor întoarce nicicând spatele: te vor aştepta tăcute şi modeste pe raftul lor. Te vor aştepta zece ani. Nu se vor plânge. Până într-o noapte în care brusc ai nevoie de o carte; chiar şi la trei dimineaţa, chiar dacă e o carte pe care ai părăsit-o şi ai şters-o din inimă de ani şi ani, nu te va dezamăgi niciodată, va coborî din raft şi-ţi va ţine tovărăşie la nevoie. Nu va încerca să-şi ia revanşa sau să se scuze sau să se întrebe dacă merită să o facă, dacă tu o meriţi sau dacă vă mai potriviţi, va veni pe loc, de îndată ce i-o ceri. O carte nu te va dezamăgi niciodată.

Tot de Amos Oz am mai citit și Soțul meu, Michael.

Lectură plăcută!

3 Comments

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii

3 Responses to Poveste despre dragoste și întuneric, Amos Oz

  1. Abia ce am recenzat si eu Sotul meu, Michael. Nu stiu de ce dar eram convins ca la Amos Oz totul e apasator. Multumesc pentru recomandare!

  2. Pingback: Librar pentru o zi – Aurora Liiceanu | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns la Coffee Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *