Portretul tatălui

E cam mare agitația în ultimele zile, așa că nu am nici răgaz să scriu recenzia pentru Pânza de păianjen, de Cella Serghi, dar între timp vă propun un portret al tatălui, văzut de protagonista Diana:

În casă nu erau niciodată bani, Chiar atunci când tata câştiga, îi cheltuia, ca un copil, pe tot ce vedea, pe lucruri fără gust, oferite în stradă de negustorii ambulanţi, fiindcă nu putea să-i refuze; „împrumuta” sau ajuta pe cine-i ieşea în cale. îi plăcea să cumpere aşa-zise „delicatese”, să guste şi sa vadă lumea minunându-se de bunătatea lor, şi mâncând cu plăcere la masa lui. De lux se lipsea uşor „deocamdată”, şi lux însemna tot ce nu e ţigară, mâncare şi o rufă curată, iar „deocamdată” a durat toată viaţa. Fiindcă era convins că vom avea de toate într-o zi, chiar şi o casă imensă, ca să-şi ţie rudele toate (ale mamei, fiindcă el nu avea). N-am cunoscut un optimist mai lipsit de înţelegerea realităţii ca tata. Era uneori, în privinţa asta, stingheritor, penibil. Dar nici n-am cunoscut un suflet mai bun. Aducea acasă câte un cerşetor, îi dădea de mâncare, o haină, o pereche de ciorapi, o rufă şi ce mai găsea. Iar la plecare, uneori, bani pentru o baie. Străini şi prieteni îl trăgeau pe sfoară, dar el continua să dea mereu, tot ce avea, şi ultima ţigară.

Cella Serghi

Foto: Biblioteca Județeană Ioan N. Roman, Constanța

1 Comment

Filed under Citate, Lecturi

One Response to Portretul tatălui

  1. Pingback: Pânza de păianjen, de Cella Serghi | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *