Plopii din Berlin, de Anne B. Ragde

plopii-din-berlinPlopii din Berlin, de Anne B. Ragde, Editura Univers, Colecția Ora 11, 2015, traducere din norvegiană de Aurora Kanbar și Erling Schøller

Dacă, la fel ca mine, văzând acest titlu, v-ați pregătit pentru o poveste care se petrece în Berlin, atunci înseamnă că, la fel ca mine, ați fost păcăliți de autoare. Acțiunea romanului ne poartă prin Norvegia și Danemarca, iar Berlinul cu plopii lui este menționat doar în trecere, ca o cheie a trecutului ce se lasă cu greu descifrat.

Subiectul poate părea un pic macabru, la început, dat fiind că primele pagini descriu sinuciderea unui băiat și ne fac cunoștință cu unul dintre personajele centrale, Margido Neshov, antreprenor de pompe funebre. Aflăm treptat că asta este doar o parte a poveștii și că el este doar unul din cei trei frați Neshov: Tor locuiește la ferma familiei împreună cu mama lui și cu tatăl cam absent și nebăgat în seamă; iar Erlend este fiul homosexual care a părăsit în urmă cu douăzeci de ani familia și țara și s-a stabilit în Copenhaga, unde a devenit decorator de vitrine și trăiește bogat și fericit cu iubitul lui, Krumme. Odată cu îmbolnăvirea mamei și internarea acesteia în spital, în peisaj apare și fiica lui Tor, Torunn, o femeie de 37 de ani pe care acesta abia o cunoaște, dar pe care o anunță de situația bunicii ei. Poarta este deschisă pentru o reuniune de familie la care niciunul dintre membrii ei nu visa măcar, iar întâmplarea aceasta contribuie la schimbări majore în viețile lor și la dezgroparea unui trecut misterios.

Mi-a plăcut că personajele sunt destul de bine individualizate, mai ales Tor cu dragostea lui de animale (vaci și porci), singurătatea și dependența de mamă, Erlend cu firea lui de artist, tonul afectat, umorul și căldura sa, și Torunn, cu felul ei deschis, prietenos și milos de a fi, un soi de liant al întregii familii din care, paradoxal, nu a făcut parte efectiv până în prezent. Lectura este plăcută, dramatismul situației este potențat de apropierea Crăciunului, iar atmosfera în general destul de apăsătoare este presărată cu dialogurile pline de culoare și umor ale lui Erlend. Nu lipsesc nostalgia și aducerile aminte, dar nici proiecțiile în viitorul nesigur acum. Marea surpriză vine la final, când trecutul iese la suprafață într-un mod neașteptat, într-o scenă demnă de o piesă de teatru. Romanul se încheie ciclic, ultimele pagini dând sens și paginilor care deschid cartea.

Se pare că autoarea a mai scris două volume cu aceiași protagoniști, creând o trilogie a familiei Neshov, ce s-a bucurat de mare succes și urmează să apară și la Univers. Eu una mă bucur că se traduce și literatură din țările scandinve, iar Anne B. Ragde se alătură celorlalți autori nordici pe care am avut ocazia să-i cunosc astfel: Liza Marklund și Henrik Fexeus (Suedia), Kjersti Skomsvold și Per Petterson (Norvegia), Sjon (Sigurjon Birgir Sigurdsson) (Islanda). La această listă aș vrea să-i adaug pe Knut Hamsum (deși am fost șocată când recent, la Muzeul de Istorie din Berlin, am aflat despre opiniile lui politice radicale: rasism, fascism, admirație pentru Hitler – dar despre asta poate vă povestesc cu altă ocazie) și Peter Hoeg. Voi ce autori nordici mai știți/recomandați?

2 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

2 Responses to Plopii din Berlin, de Anne B. Ragde

  1. Mi s-a mai recomandat Stieg Dagerman, Urme de pași sub apă, apărută tot la Univers. Aviz amatorilor! 😉

  2. Pingback: Prin blogosfera literară (26 octombrie – 1 noiembrie 2015) | Recenzii filme si carti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *