Pledoarie pentru munte

După postarea precedentă, în care rezumam ce am mai citit în ultima vreme, voiam să vă zic și pe unde m-am mai plimbat, dar am fost un pic deturnată de niște gânduri. Și ca să-mi dea pace și să nu mă mai bântuie, am zis să le pun negru pe alb (era să zic pe hârtie). În cazul în care acum e prima dată când ați nimerit pe blogul ăsta de cărți și călătorii, precizez din start că majoritatea plimbărilor mele sunt în natură, mai exact pe munte. Nu că aș fi eu mare munțomană (după vreo zece ani de la primele mele ieșiri pe munte, tot începătoare mă consider), dar drumețiile montane mi se par minunate și asta dintr-o serie de motive.

DSCN2471

Vedere din CiucașDSC_7690

Cetățile Ponorului

Știu că, pentru cei mai mulți dintre voi, nu e nevoie să justific de ce e bine și frumos să mergi pe munte, dar am cunoscut și persoane care m-au privit lung, au scuturat din umeri și s-au minunat. Cum, să faci efort fizic, uneori intens, câteva ore în șir? Să mergi prin zăpadă până la genunchi sau chiar și mai mare? Să stai în frig sau în ploaie sau transpirat? Să dormi în priciuri, la comun, și, câteodată, să mergi la budă în curte? Să obosești crunt câteva ore ca să ajungi la o cabană uitată în vârf de munte ca să ce? Să trebuiască să te ții de lanțuri sau să urci pieptiș sau să te ia amețeala privind la hăul de lângă tine? De ce să nu stau eu bine mersi acasă, în oraș, în civilizație, în siguranță?

DSC_1610

Vederi din MălăieștiDSC_1586

Întrebări legitime, desigur. Dacă ați încercat și nu vă place, dacă nu aveți echipament potrivit, dacă nu știți traseele sau nu are cine să vă îndrume, dacă nu sunteți dispuși să acceptați condițiile de mai sus, atunci n-are absolut niciun rost să vă aventurați, ba chiar e recomandat să nu vă riscați siguranța sau buna-dispoziție.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Garofița – vedere spre și dinspre Marele Grohotiș

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cerdacul Stanciului

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 Însă, dacă vă plac natura și mișcarea și mai aveți și o gașcă de prieteni iubitori ai muntelui, atunci, vorba cântecului „dacă ai un ghid nebun și-un nebun să-ți cânte, orice-ar spune ai tăi părinți, ai să te întorci la munte”. În aer curat, verdeață sau zăpadă imaculată și liniște, vă încărcați cu energie pozitivă cât pentru o săptămână, când puteți să o luați de la capăt. Mișcarea vă pune în mișcare tot sângele și vă crește nivelul endorfinelor (lucruri verificate), plus că după atâtea ore și zile în care ați înțepenit în fața calculatorului sau în mașină, cu siguranță aveți nevoie de exercițiu.

DSCN2315

Refugiul Mălăiești

Night vision

Cabana Mălăiești – poza lui Lup Alb

Și nu e numai asta: avem o țară frumoasă, e păcat să nu o descoperim toată. Mergeți ori de câte ori aveți ocazia și, dacă puteți, alternați o călătorie în străinătate cu una în țara noastră. Știți pe de rost stațiunile din Bulgaria sau din Austria, ați și uitat de câte ori ați fost în Grecia sau în Turcia, fugiți în city breaks și vă luați all inclusive? Foarte bine, chiar vă invidiez. Dar luați în considerare să mergeți și în România, să vedeți și frumusețile ei, să descoperiți un alt fel de turism, cu cortul sau la cabană, vară sau iarnă, mai sus sau mai jos, după chef și posibilități. Mergeți în Bucegi sau Făgăraș, în Apuseni sau unde vreți și, mai ales, respectați locul și oamenii. Mă doare sufletul când văd peturi sau ambalaje aruncate prin pădure sau în albiile râurilor, la fel cum mă doare sufletul când văd cojile copacilor scrijelite cu inimioare și numele autorilor.

DSCN2517Pe drum de munte prin Ciucaș

DSC_6266Buila-Vânturarița

În plus, muntele te învață niște valori: responsabilitatea, prietenia, respectul pentru natură și pentru oamenii de munte, întrajutorarea, iubirea și curajul. Este suficient să ascultați versurile cântecelor care se aud de obicei pe munte. Unele sunt scrise de munțomani, inspirate din experiența lor, altele preiau versuri ale unor poeți consacrați (Adrian Păunescu e, probabil, cel mai popular și de fiecare dată îmi vine să exclam, auzindu-i cuvintele puse pe muzică, „A fost dat naibii Păunescu ăsta!”). Munțomanii știu și să muncească pe traseu, și să se distreze la cabană. Cântecele alternează cu povești despre alte drumeții și aventuri, se rememorează mult, se râde, se varsă câte o lacrimă și un strop de vin pentru cei pieriți pe munte, se leagă prietenii și se înfiripă iubiri. Chitarele nu lipsesc, focul arde în sobă sau afară, în curte, pe cer puzderie de stele, cănile cu vin sau cu altceva se ciocnesc, iar acordurile și versurile îți rămân în minte încă mult timp după aceea.

DSC_1843

DSC_4904

Eu cam atât am avut să vă spun. Dacă v-am convins să mergeți, îmi pare bine. Dacă nu, dar ne-ați înțeles și pe noi, care mergem, iarăși e bine. Oricum ar fi, muntele nu e doar o destinație, ci un mod de viață și o stare de spirit.

DSC_8422

2 Comments

Filed under Călătorii

2 Responses to Pledoarie pentru munte

  1. Vintura Cristina

    Natura este dovada faptului ca existam prin prisma Celui de Sus.

  2. Pingback: Pe unde m-am mai plimbat | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *