Octavian Paler

Poeme Octavian PalerDeși este cunoscut pentru romanele și eseurile sale, precum și pentru articolele și prezența în spațiul public românesc, Octavian Paler este mai puțin știut și ca poet. Iată mai jos trei dintre poeziile sale, apărute în volumul Poeme, Editura Semne, 2008.

 

Memorie

O pasăre cu o singură aripă

şi cu alta transformată în lanţ,

o pasăre cu o aripă rămasă să spere

şi alta pe care o tîrăşte în zbor,

o pasăre-mi trece noaptea prin somn

şi dimineaţa o găsesc răstignită

în acelaşi loc unde seara

am lăsat-o

lovindu-şi lanţul cu aripa.

 

Jocul

Mai am o scoică şi cîteva pietre,

cum să clădesc din ele o mare

şi-un ţărm unde să stau pe nisip

şi cum să mă conving că am fost pe un asemenea ţărm

urmînd fericit o pasăre

care acum nu mă mai lasă să dorm?

O scoică şi cîteva pietre

şi un nume ciudat

pe care nu-l înţelege nimeni

şi speranţa mea de-a ajunge

să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.

Sărbătoarea s-a terminat,

îmi aştept pedeapsa lîngă tribunele goale,

dar eu am văzut arzînd la amiază un nor

şi-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbateci,

îți spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,

eu am văzut norul şi-am ascultat cîntecul

şi înainte de a mă învinge

soarele m-a făcut fericit.

 

Nopţile

Nopţile, cînd îmi amintesc iarăşi de noi,

totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,

îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,

totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,

hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,

totdeauna ca în prima noapte a lumii

şi totdeauna vorbind despre sfîrşitul iubirii,

totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare

şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii

fără să ştim dacă mîine vom mai fi împreună,

totdeauna aşteptînd cuţitul ghilotinei să cadă,

totdeauna despărţirile,

totdeauna dragostea ameninţată de alţii

şi de noi înşine,

totdeauna sub acest soare negru

care ne luminează, cînd se ating, mîinile,

totdeauna înfricoşaţi că mîinile noastre

vor ajunge la capătul dragostei noastre

şi totdeauna visînd să ne iubim fără să ştim

dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,

dacă lumea începe cu noi sau sfîrşeşte.

Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,

ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă

şi totuşi dacă vom muri vreodată dragostea noastră,

va muri nu din pricina nopţii

ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

4 Comments

06/08/2014 · 12:48

4 Responses to Octavian Paler

  1. Nu știam că a scris și poezii.

  2. Stiu si eu una, da’ o citez din memorie, fara versuri si sper fara erori:

    Voi care va întoarceti acasa si dupa ce-ati închis usa
    spuneti „Buna seara”
    voi nu stiti ce-nseamna sa întri pe o usa tacînd.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *