Nina Cassian – Poezii

Nina CassianRevenim la poezie, pe care am cam neglijat-o în ultima vreme, nu pentru că nu m-aș mai fi simțit lirică sau sensibilă, ci din varii motive neinteresante aici. Astăzi, câteva versuri de Nina Cassian, poetă, eseistă și traducătoare, autoare de poezii suprarealiste, dar și de versuri pentru copii și inventatoarea limbii sparge. I-am spicuit poeziile, dar mi-ar plăcea să-i citesc memoriile, despre care autoarea spunea:

Consider cele trei carti de amintiri, intitulate „Memoria ca zestre“ un fel de epitaf al propriei mele vieți, acolo am spus tot ceea ce voiam să spun și să amintesc, cu o sinceritate brutală. Notele mele, inclusiv comentariile lor, acoperă o perioadă de câteva decenii. O viață de om. În deplină, neinhibată sinceritate, nu-mi ascund erorile, nu încerc să le camuflez. Nu le cer cititorilor să mă absolve, ci doar SĂ MĂ CUNOASCĂ…

Culoarul din mânecă
Îmi trebuie un loc foarte, foarte ascuns.
Durerea nu se poartă la frunte, la revere.
Poate-o grădină strâmtă cât două echere,
C-un lăutar lemnos, de patru ani neuns.

Nu trebuie să vezi cum cad frumos de sus.
M-acopăr. Nu-i nimeni alături.
O voce de ac, umblătoare prin pături,
Îmi coase harnic zgomotu-n auz.

E gata capul meu de mâine dimineaţă
(Cel pentru clătinat şi purtat sub umbrele)?
O pereche de mâini cu mănuşa pe ele

Aşteaptă, în sertar, să-i umble peste faţă.

Nu vezi că trupul meu nu mai iese de-aici?
Sosiile-n ştafetă vor bate bulevarde,
Aceiaşi ochi, aceleaşi gene sparte
Cu spori prăfoşi ca-n tufe de ferigi.

Cel pentru care am murit va râde.
Prea multe fete somnoroase-n joc.
Aceea-i! Ba aceasta-i!
Îmi trebuie un loc
Foarte ascuns, cât sufletul urât e.

(din volumul La scara 1/1, apărut în 1947)

 

Donna miraculata

De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă

ca hoitul luminând în întuneric.

Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,

nici ochiul devenit mai fix şi sferic,

nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,

nici mersul, inutil desfigurat de jind,

– ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,

ca nimbul putregaiului sclipind.

(din volumul Ambitus, apărut în 1969)

Aceasta a doua poezie a fost inclusă într-un top internațional al celor mai frumoase 50 de poezii din ultimii 50 de ani. Detalii aici.

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Poezii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *