Lovesong/Cîntec de dragoste, Ted Hughes

He loved her and she loved him

His kisses sucked out her whole past and future or tried to

He had no other appetite

She bit him she gnawed him she sucked

She wanted him complete inside her

Safe and sure forever and ever

Their little cries fluttered into the curtains

 

Her eyes wanted nothing to get away

Her looks nailed down his hands his wrists his elbows

He gripped her hard so that life

Should not drag her from that moment

He wanted all future to cease

He wanted to topple with his arms round her

Off that moment’s brink and into nothing

Or everlasting or whatever there was

Her embrace was an immense press

To print him into her bones

His smiles were the garrets of a fairy palace

Where the real world would never come

Her smiles were spider bites

So he would lie still till she felt hungry

His words were occupying armies

Her laughs were an assassin’s attempts

His looks were bullets daggers of revenge

Her glances were ghosts in the corner with horrible secrets

His whispers were whips and jackboots

Her kisses were lawyers steadily writing

His caresses were the last hooks of a castaway

Her love-tricks were the grinding of locks

And their deep cries crawled over the floors

Like an animal dragging a great trap

His promises were the surgeon’s gag

Her promises took the top off his skull

She would get a brooch made of it

His vows pulled out all her sinews

He showed her how to make a love-knot

Her vows put his eyes in formalin

At the back of her secret drawer

Their screams stuck in the wall

 

Their heads fell apart into sleep like two halves

Of a lopped melon, but love is hard to stop

 

In their entwined sleep they exchanged arms and legs

In their dreams their brains took each other hostage

 

In the morning they wore each other’s face

From the Life and Songs of the Crow, Ted Hughes, Faber and Faber, 1970

***

El o iubea și ea îl iubea

Săruturile lui îi sorbeau întreaga existență, trecut sau viitor

El nu avea nici o altă dorință

Ea îl mușca îl rodea îl sorbea

Îl voia doar înăuntrul ei

În siguranță și-n vecii vecilor

Gîngurelile lor fluturau în perdele

 

Ochii ei nu voiau să piardă nimic

Privirile ei îi țintuiau mîinile încheieturile coatele

Și el o cuprinsese atît de puternic

Încît nici viața măcar să n-o mai smulgă din veșnicia clipei

El dorea ca orice viitor să-nceteze

Voia să se răstoarne cu-o mie de brațe în jurul ei

De pe marginea abruptă a clipei în nimic

Sau în vecie sau în ce-o mai fi fost

Îmbrățișarea ei era o presă uriașă

Sortită să-l întipărească în oasele-i fragile

Zîmbetele lui erau turnurile de cleștar ale basmelor

Unde lumea reală nu pătrunde vreodată

Zîmbetele ei erau mușcături de păianjen

Așa încît el zăcea nemișcat pînă când ei i se făcea foame

Vorbele lui erau trupe de ocupație

Rîsetele ei erau ca atentatele asasinului

Privirile lui erau gloanțe și pumnale de răzbunare

Privirile ei erau stafii prin unghere cu taine sinistre

Șoaptele lui erau cravașe și cisme

Sărutările ei erau avocați scriind zeloși tot timpul

Mîngîierile lui erau cramponarea din urmă a unui exilat

Gesturile ei de iubire erau scrîșnet de lacăte

Și strigătele lor din adîncuri se tîrau pe podea

Ca un animal trăgând după el o capcană

Făgăduielile lui erau gluma chirurgului

Promisiunile ei îi retezau creștetul capului

Din care ea avea să-și facă o broșă

Jurămintele lui îi smulgeau fibrele din trup

Iar el îi arăta cum se face nodul iubirii

Jurămintele ei îi scăldau ochii în formol

În spatele sertarului ei secret

Țipetele lor se înfigeau în zid

 

Capetele lor s-au despărțit în somn aidoma celor două părți

Ale unui pepene galben tăiat, dar iubirea nu poate fi oprită

 

În somnul lor împletit ei își schimbau brațele și picioarele

În visele lor își luau creierul unul altuia ostatic

 

Iar dimineața fiecare purta chipul celuilalt

Din cîntecele lui Kra, Ted Hughes, Editura Univers, 1977, traducere și prefață de Vasile Nicolescu

1 Comment

Filed under Poezii

One Response to Lovesong/Cîntec de dragoste, Ted Hughes

  1. Pingback: Durerea e o făptură înaripată - Max Porter | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *