Librar pentru o zi – Ana Blandiana

Am aflat cu mare bucurie că Librăria Bizantină a reluat seria evenimentelor Librar pentru o zi, invitata de joi, 7 octombrie 2015, fiind poeta Ana Blandiana. Librăria aceasta, deși micuță, este foarte cochetă și de fiecare dată îmi place să ajung mai devreme cu câteva minute, ca să am timp să frunzăresc în voie volumele de pe rafturi, să mă odihnesc un pic în spațiul ceainăriei sau să merg pe băncuțele din spate ca să citesc câteva pagini. Cât am făcut eu asta, librarii au terminat și ultimele pregătiri, doamna Ana Blandiana a sosit entuziasmată și binevoitoare, iar spațiul librăriei a devenit repede arhiplin.

Ana Blandiana

Pentru mine, multă vreme, Ana Blandiana a însemnat poeta sensibilă care a fost în stare să creeze niște versuri minunate (Descântec de ploaie e numai una dintre poeziile care mi-au marcat adolescența). Undeva, în fundal, era și implicarea sa politică. De câțiva ani încoace, însă, mai exact de când am vizitat prima dată Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetadmirația mea pentru dumneai și pentru munca imensă depusă acolo a crescut enorm. Tot victimele comunismului au fost și tema recomandărilor sale de aseară, ca librar onorific. Cărțile prezentate au fost toate rezultatul unor discuții cu foști deținuți politici și publicate de Fundația Academia Civică în colecția Istorie orală:

Aristina (Pop) Săileanu: Să trăiască partizanii până vin americanii

Miltiade Ionescu: Detenție totală

Nistor Man: Sfinții pe care i-am întâlnit

Florin Constantin Pavlovici: Tortura pe înțelesul tuturor

Doina Cornea: Jurnal. Ultimele caiete (pe asta mi-am cumpărat-o și eu când am fost la Sighet)

Romulus Rusan: Cronologia și geografia represiunii comuniste în România. Recensământul populației concentraționare (1945-1989)

2015-10-07 18.41.26

Ana Blandiana a vorbit cu emoție și căldură despre fiecare în parte, presărându-și recomandările cu anecdote și îndemnând la citirea cărților cu această tematică pentru aflarea și înțelegerea trecutului istoric. Ea s-a adresat în special tinerilor, așa cum era și de așteptat, iar publicul prezent a fost foarte receptiv. Cele câteva poezii citite de poetă în partea a doua a evenimentului, din cel mai recent volum al său, Patria mea A4, au completat perfect seara; cei care poate nu o citiseră până atunci au avut ocazia să o descopere, iar fanii mai vechi să o redescopere. Mie mi-au plăcut în mod special Animal Planet, Pe role și Biserici închise.

Cum era și firesc, seara a continuat cu întrebările din public, iar răspunsurile au fost delicioase. Spicuiesc (citare aproximativă):

Până în ’89, credeam că suntem toți (poeții) la fel, dar pentru că tăceam, abia pe urmă ne-am dat seama că, de fapt, tăceam lucruri diferite sau chiar opuse.

Apropo de ritualul de scris:

Îmi fac un calendar în care îmi notez în fiecare zi cu o culoare dacă am scris poezie, cu altă culoare dacă am scris proză și cu un X mare, negru, dacă nu am reușit să scriu nimic. Spaima mea cea mai mare e că o să fiu nevoită la sfârșitul zilei să fac acel X mare în calendar.

Mesaj pentru tinerii scriitori nepublicați:

Să fie mai atenți la fond decât la formă. Tehnica (apropo de apartenența la un anumit curent literar) se formează mai târziu, de la sine.

Dorința de modernism este imensa vină a scriitorilor care devin atât de tehnici, de ermetici, încât se îndepărtează de cititori, nu-i mai fac pe aceștia să vibreze.

În literatură, nu există progres, există numai intensitate. Dacă ar exista progres, eu aș fi mai bună decât Shakespeare.

Despre posibilitatea dispariției în timp a cărților pe hârtie:

Nu contează formatul cărții (papirus, tăblițe de lut, piei de animale, hârtie sau electronic), ci conținutul și cititorii.

Despre plăcerea de a citi:

Nu cred că există pe pământ fericire mai mare decât să citești!

Merg de câte ori pot în școli, să le vorbesc copiilor, și dacă reușesc să conving măcar unul să citească sau să înțeleagă de ce mie îmi face atâta plăcere, înseamnă că mi-am făcut datoria pe pământ.

Despre dificultatea de a publica sub cenzura comunistă:

Nu am avut tehnici pentru a păcăli cenzura. Scriam ce credeam și încercam să public. Exista un fel de „complicitate” cu redactorii, care făceau referate pozitive, spunând că scriu despre frumusețile patriei.

Despre faptul că a fost interzisă la un moment dat:

Subversiunea nu era în întregime a mea, eu nici nu eram conștientă de unele sensuri ale cuvintelor folosite de mine (de exemplu, adidași pentru picioare de porc). Poezia se năștea la jumătatea distanței dintre scriitor și cititor.

Sunt tare fericită că există astfel de evenimente și felicit Librăria Bizantină pentru idee. Ele sunt nu numai o ocazie pentru public de a întâlni diverși scriitori, ci și de a pătrunde un pic în lumea lor, de a afla despre titluri noi, de a se îmbogăți spiritual măcar puțin. Se pare că aceste întâlniri vor avea loc săptămânal, în fiecare miercuri, așa că rămâneți pe aproape sau, și mai bine, haideți să ne întâlnim acolo!

10 Comments

Filed under Evenimente

10 Responses to Librar pentru o zi – Ana Blandiana

  1. E musai să ajung și eu la Memorialul de la Sighet cândva.

  2. Am citit articolul tau (super interesant) chiar cînd l-ai publicat, da’ nu am avut timp atunci de feedback si pe urma am uitat :). Iaca în momente de astea mi se face dor de România…

  3. Chiar ca noroc de voi! Multumesc, multumesc, multumesc!

  4. Am sa-ncerc, desi io nu prea am talent narativ… 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *