Lanny, de Max Porter

Despre Durerea este o făptură înaripată, volumul de debut al lui Max Porter, am tot scris și vorbit, așa că nu este deloc surprinzător că abia așteptam să citesc și a doua sa carte, anunțată cu surle și trâmbițe și purtând presiunea succesului precedent.

În Lanny, eu am văzut un amestec de poem în proză (again), thriller, realism magic, cronică de familie și satiră socială. Max Porter păstrează „rețeta” din Durerea, adică vocile distincte ale personajelor, uneori identificate prin titlu, alteori nu, ceea ce îi lasă cititorului rolul de a le atribui, în context; jocuri lexicale, rime, ritmuri, așezare specifică în pagină; prezența unui personaj atipic, metaforic, misterios, cu limbaj aparte; apelul la simțuri: vizual, olfactiv, emoții puternice; dozajul reușit de dramă și umor etc.

Pe scurt, Lanny este despre o familie care se mută într-un sat idilic de lângă Londra: tatăl este orășean corporatist, neinteresat de viața noii comunități și destul de deconectat de familie; mama, fostă actriță și în prezent autoare de romane sângeroase, un spirit mai liber; și Lanny, un copil destul de neobișnuit, cu o curiozitate înnăscută pentru natură, cu predilecție pentru cântecele ciudate, un limbaj numai al lui, desen, pictură, un copil inteligent și vesel, dar văzut drept ciudățel de ceilalți. În mixul acesta intervine Pete, artistul local, celebru pe vremuri, care este rugat să-i dea lecții de artă lui Lanny. Între cei doi se înfiripă o prietenie care îi schimbă viața lui Mad Pete, dar care ajunge și motiv de suspiciune când, într-o zi, Lanny dispare.

Am admirat (din nou) puterea lui Max Porter de a te ține cu sufletul la gură în doar câteva pagini printr-o diversitate de elemente: fragmente de text disparate, o mulțime de voci amestecate, imagini, sunete, mirosuri, ritmuri, discrepanțe și simbioze, contraste dintre civilizație și natură, oraș și sat, prezent și trecut, gânduri ascunse și reacții scăpate de sub control, perspective răsturnate, complexitatea sentimentelor, paleta de posibilități.

Pe mine, Lanny m-a lăsat puțin fără suflu, ca după o lovitură puternică, mai ales că nu știam dinainte la ce să mă aștept. Este o carte ce poate părea puțin criptică sau dificil de urmărit, dacă tot ce căutați este un thriller de duminică după-amiază. Dar dacă cele de mai sus v-au atras atenția și, mai ales, dacă v-ați familiarizat deja cu stilul lui Porter din prima lui carte, atunci v-o recomand și pe asta, deocamdată doar în engleză. Nu știu dacă va apărea și în română, poate editurile de la noi ne vor surprinde plăcut. 🙂

Which do you think is more patient, an idea or a hope?

He thinks our souls split off and wander around for a bit, seeing things properly. He thinks we see for the first time how things really work, how close we are to plants, how everything is connected, and we get it, finally, but only for a second. We see shapes and patterns and it’s incredibly beautiful like the best art ever, with maths and science and music and feelings all at once, the whole of everything. And then we just dissolve and become air.

Leave a Comment

Filed under Recenzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *