Jurnal de călătorie, de Nikos Kazantzakis

Jurnal de calatorie KazantzakisNikos Kazantzakis – Jurnal de călătorie. Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moree, traducere din greacă şi note de Ion Diaconescu, Editura Humanitas, 2013

Jurnalul de călătorie al lui Nikos Kazantzakis este o sumă de reflecţii filozofice, istorice, politice şi religioase ocazionate de călătoriile autorului prin Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru şi Moreea. Uneori, autorul recurge la dialoguri imaginare ca pretext pentru a-şi expune convingerile. Interesante şi detaliate sunt şi descrierile peisajelor şi personajelor întâlnite în drumul său, cel mai adesea localnici bătrâni şi pitoreşti.

În Italia, Kazantzakis face consideraţii de ordin politic, compară Roma pe care o vede cu metropola măreaţă din trecut, face o analogie cu Rusia prin intermediul unui dialog cu Mussolini.

În capitolul despre Egipt, autorul include descrieri amănunţite ale oamenilor şi locurilor, trece prin istorie şi mitologie, vorbind despre revoluţia religioasă şi politică făcută de Akhenaton prin cultul soarelui şi despre revenirea la zeul Ammon odată cu preluarea tronului de către Tutankamon. Deosebită mi s-a părut paralela dintre Orient – Occident şi bărbat – femeie:

Orientul este stăpânit de nebunie, se aprinde. Apusul primeşte, hrăneşte, limpezeşte, analizează, preschimbă flacăra în lumină.

Până acum, aşa a fost împărţită extraordinara colaborare – bărbat şi femeie – pe lume. Orientalul este bărbatul Europei!

Capitolul dedicat Sinaiului este, aşa cum era de aşteptat, plin de consideraţii religioase. Am reţinut apologia omului:

Da, am păcătuit, am furat femeia şi boul vecinului meu pentru că mi-au plăcut, mi-am omorât duşmanul pentru că voia să mă omoare, am făcut cu mâinile mele idoli şi i-am venerat, am spus minciuni pentru că mi-a fost frică, l-am urât pe tatăl meu pentru că a stat înaintea mea şi nu mă lăsa să trec! Toate poruncile tale le-am încălcat.

Dar am supus pământul, focul, apa, văzduhul. Dacă aş fi lipsit, te-ar fi mâncat fiarele şi viermii. Ai fi putrezit în mocirlă de lene şi de teamă. Eu am fost cel care, din sânge şi noroi, strigam şi ceream libertate. Eu, plângând, râzând, poticnindu-mă, te sprijineam să nu cazi!

Aşa mi-am imaginat în ziua aceea, în vârful Sinaiului, Apologia omului. Asemenea, dialogul lui Dumnezeu cu omul.

De reţinut şi concepţia lui Zorba grecul despre Dumnezeu:

Zorba Conceptia lui Zorba despre Dumnezeu

În Ierusalim impresionează spectacolul rugăciunii, redat cu lux de amănunte (pag. 154 – 155)

Spectacolul rugaciunii la Ierusalim

Kazantzakis iar face o comparaţie originală, asemuindu-l pe Dumnezeu cu un datornic şi pe evrei cu nişte cămătari:

Nu le promisese întreg pământul? Nu au rămas credincioşi mii de ani? Nu au fost batjocoriţi, nu au fost ucişi, nu au îndurat chinuri de dragul lui? Până când să aştepte, întreabă misionarii şi îşi strigă dreptatea. Ei, creditori care au dat cu împrumut plânsetele şi dragostea lor, iar Dumnezeu – datornicul. Evreii cămătari cer cu încăpăţânare, cu suspine, cu indignare să fie plătiţi.

Seria descrierilor de peisaje şi localnici şi de consideraţii filozofice continuă cu Cipru şi Moreea, unde autorul stă la discuţii despre viaţă cu localnicii şi face trimiteri la istorie.

De remarcat menţionarea darului de povestitor al lui Panait Istrati („Aşa, cu atâta forţă sugestivă, nu l-am ascultat decât pe Panait Istrati povestind.”). Kazantzakis vorbeşte şi despre estetica artei la greci: idealul grecului – armonia trupului şi a minţii – reflectat în artă trebuie să servească vieţii.

Analogia cu cuplul bărbat – femeie revine în discuţia despre război, unde viziunea autorului este cel puţin originală:

Războiul este o nemaipomenită clipă de dragoste. Nu se mai unesc aici doi indivizi ca să nască un copil. Se unesc două armate mari. Una se înfige în cealaltă, în sânge şi strigăte. Mereu una este bărbatul care ţine noua sămânţă, cealaltă este femeia care primeşte, plângând supusă, şi hrăneşte cu sângele ei sămânţa învingătorului.

În mare, Jurnalul nu mi s-a părut o lectură uşoară, parţial din cauza numeroaselor propoziţii intercalate care au stânjenit fluiditatea şi parţial din cauza incompatibilităţii de moment dintre subiectele abordate şi dispoziţia mea (deci argument personal). În schimb, mi s-au părut interesante descrierile amănunţite ale localnicilor şi unele dialoguri pline de savoarea pe care numai nişte bătrâni izolaţi o pot da cuvintelor şi vieţii. La fel, unele imagini evocate, ca cele citate mai sus. Mi-au mai plăcut pozele inserate înaintea fiecărui capitol, reprezentându-l pe Kazantzakis în destinaţiile respective, şi am apreciat notele de subsol ale traducătorului, prin care explica diverşi termeni din greacă.

În încheiere, mulţumesc Booktopia şi Librăria Humanitas pentru cadoul din cadrul proiectului Blind Date cu o carte, a fost o adevărată provocare. 🙂

4 Comments

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii

4 Responses to Jurnal de călătorie, de Nikos Kazantzakis

  1. Ana

    Foarte documentată recenzia! Mi-a plăcut! 🙂

  2. Trebuie sa recitesc Zorba . Mi-e dor!
    Nu am citit Jurnalul, insa recenzia ta mi-a starnit interesul pentru carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *