Întâmplare cu o fetiță și o carte

Winter kidsA fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Ina, care fusese în vacanța de iarnă la munte. Îi plăcuseră frigul și zăpada, faptul că se putea da cu schiurile în fiecare zi și că-și făcuse noi prieteni acolo. Dar cel mai mult și mai mult, îi plăcuse că nu trebuia să facă teme. Din păcate, cele două săptămâni de fericire se scurseră repede și, într-o duminică după-amiază, se văzu nevoită să se pregătească de plecare. Așa că își luă rămas bun de la prieteni cu lacrimi în ochi și promisiuni de revedere, apoi își făcu bagajele și porni la drum alături de tatăl ei.

Drumul era lung și anevoios (câteva ore de mers pe DN1, în aglomerație și porțiuni pe care se mergea bară la bară), iar mașina era foarte încărcată cu bagaje: schiuri, clăpari, geci, valize, suveniruri și tot felul de minunății mai mult sau mai puțin necesare. Tatăl fetiței era un șofer atent, dar mișcările sacadate îi făceau rău Inei. Degeaba se echipase ea cu cartea de colorat pe genunchi: minionii care așteptau să prindă culoare (nu numai în obraji) nu prezentau niciun interes. Of, după atâta veselie și joacă, drumul acesta se dovedea un coșmar!Crowded road

Întâmplarea făcu (așa cum apar ajutoarele, de obicei, în povești) că în mașină cu ei se mai aflau doi prieteni de-ai tatălui: un cuplu destul de simpatic, dar pe care Ina nu se strădui să-l cunoască mai îndeaproape. La început, nu le acordă prea mare atenție celor doi: oamenii mari au propriile subiecte de conversație, care nu prea sunt interesante pentru copii. Cele câteva încercări de a lega un dialog se loviseră de răspunsuri monosilabice din partea ei. Da, i-a plăcut la munte, Nu, nu i-e cald, Da, stă bine și tot așa.alice-in-wonderland-bored-gif

Când anunță însă că i s-a făcut rău, avu parte de o surpriză: străina din mașină se oferi să-i citească o poveste, ca să-i mai distragă atenția de la drum. Zis și făcut: scotoci într-o cutie neagră, subțire, parcă magică, și, cu o voce caldă, începu să-i citească despre un ținut minunat și niște creaturi ciudate și pașnice, numite hobbiți. Schimbându-și intonația în funcție de personajele din poveste, ea o purtă pe Ina într-o altă lume, în care hobbiții trăiau liniștiți și la adăpost de aventuri, vrăjitorii făceau rotocoale de fum, piticii dădeau buzna la masa lui Bilbo Baggins, devorând tot ce avea acesta în cămară și făcând paradă de scufii colorate, iar seara se lăsa pe versurile cântecelor lor străvechi…

Ina asculta cu atenție și, chiar dacă nu spunea nimic, în obraji îi apăreau din când în când gropițe, semn că zâmbea la auzul aventurii ce stătea să înceapă. În mașină se făcu liniște, până și ceilalți călători ascultau povestea. Încet-încet, ochii fetiței se închiseră, iar ea își continuă în somn aventura hobittului și a piticilor ajutați de marele vrăjitor Gandalf.SleepyGirl

Iar eu am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!

Disclaimer:

Povestea de față se bazează pe un caz real. Orice asemănare cu persoane și locuri reale este intenționată și asumată. Joaca mea se termină aici, iar morala o găsiți singuri. 😉

4 Comments

Filed under Uncategorized

4 Responses to Întâmplare cu o fetiță și o carte

  1. Foarte frumoasa povestea, insa este nelamurita situatia naratorului. Nu se pomeneste de alte persoane in masina in afara de fetita, tata, domnul si doamna simpatica. Morala este: nu plecati la munte in varf de sezon! 🙂

  2. haha, sa vezi acum cautari pe blog dupa compuneri :))

    • :))) La asta nu m-am gândit. Oricum, foarte mulți ajung aici căutând rezumatul/caracterizarea lui Bruno din Băiatul cu pijamale în dungi, care devine astfel cea mai populară postare de pe blog, deși nu e nici pe departe cea mai interesantă. 😀 Cred că și dacă era singura postare, blogul meu tot avea trafic. :))

Lasă un răspuns la Cărți și călătorii Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *