Inimă atât de albă, de Javier Marías

Inimă atât de albă, de Javier Marías, editura RAO, 1998, traducere din spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți


„My hands are of your colour;

But I shame to wear a heart so white.”*


                                                        William Shakespeare, Macbeth


*Mâinile-mi sunt ca și-ale tale,

Dar mi-e rușine să am o inimă atât de albă.

Motto-ul de mai sus este cheia întregului roman, construit cu mare grijă în jurul unui mister care se revelează abia la sfârșit, deși toate întâmplările, cuvintele, senzațiile nu sunt decât indicii pentru descifrarea acestuia și când, în sfârșit, o singură frază spulberă tot suspansul acumulat treptat de-a lungul a peste două sute de pagini, tu, cititorul, îți dai seama că ai avut tot timpul cheia și nu trebuia decât s-o potrivești.

Interpret de profesie, un artist al cuvintelor, Juan relatează totul în fraze lungi, elaborate, sinuoase, dar deloc greoaie, ci melodioase și curgătoare, cu o putere fantastică de atracție, invitându-te să te apleci asupra fiecărui cuvânt, fiecărei imagini, plimbându-te prin trecut, prezent și viitor cu ușurința cu care trece de la un personaj la altul și de la o poveste la alta, ținându-ți atenția trează și imaginația aprinsă.

Poveștile și personajele se întrepătrund, îmbogățite cu reflecții despre viață, moarte, dragoste, libertate și compromisuri, rutină și mister, înșelăciune și onestitate, suspiciuni și certitudini, relații dificile și tăceri familiale, trecutul zbuciumat și viitorul nesigur, despre prieteni îndepărtați și prezențe suportate, despre vină și inocență și despre consecințele secretelor îngrozitoare împărtășite celor dragi.

Nu vreau să intru în detalii despre intrigă și deznodământ, ca să nu stric plăcerea celor care poate vor dori să citească romanul, așa că mă voi mulțumi cu a spune doar că mi s-a părut o combinație perfectă de poezie, meditație asupra sensului vieții, mister, umor (în special în pasajele despre meseria de interpret), dragoste și suspans; la urma urmei, „a trece sub tăcere și a vorbi sunt forme de a interveni în viitor”.

 

9 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

9 Responses to Inimă atât de albă, de Javier Marías

  1. Pingback: Mâine în bătălie să te gândești la mine | Cărți și călătorii

  2. Pingback: Javier Marias despre traduceri și influența lor | Cărți și călătorii

  3. Pingback: The Translator, de Leila Aboulela | Cărți și călătorii

  4. Pingback: Romanul Oxfordului | Cărți și călătorii

  5. Pingback: Când eram muritor, de Javier Marias | Cărți și călătorii

  6. Pingback: Caut cărți ce tind spre infinit | Cărți ce tind spre infinit

  7. Pingback: Professional Translator - Translators as Literary Characters

  8. Yep, citatul din Macbeth e cheia.

    În alta ordine de idei (dar tot ontopic) vezi ca recenzia ta de pe GR trimite la un site pe care deduc ca l-ai sters. Ar fi bine sa corectezi, ca_cine nu te cunoaste nu stie un’ sa te caute 😀 😀 😀

    • Mersi pentru atenționare, îmi scăpase din vedere că linkurile nu vor mai corespunde. Oricum, probabil ar lua o grămadă de timp să le identific și să le înlocuiesc pe toate, dar măcar o să încep cu ăsta. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *