În polobocul cu murături, de Cătălin Mihuleac

Așa cum anunța mai demult, scriitorul Cătălin Mihuleac pregătește un volum de povestiri cu și despre evreii din România de pe vremea Holocaustului, volum ce continuă preocuparea sa pentru acest subiect exploatat și în romanul America de peste pogrom. Mai jos, vă prezint un fragment din povestirea În polobocul cu murături, din volumul Ultima țigară a lui Fondane, în curs de apariție la Editura Cartea Românească. Întreaga povestire poate fi citită aici.

Tachinarea înseamnă un fel de perioadă romantică a certei, dar despre romantism știm că nu e un produs de folosință îndelungată. Locuind gard în gard în Dorohoi, Toni Frost și Vasile Sandu s-au tachinat câțiva ani, după care au trecut la treburi mai serioase.

Frost ținea un negoț alimentar – „Brânzărie și coloniale” – care tria din centrul urbei o clientelă selectă, deloc descurajată de prețurile nu tocmai mici. Vecinul său îi devenise mușteriu ba la ceai, ba la cafea, ba la olecuță de mirodenii, iar când n-avea bani gheață, era trecut cu roșu la catastif și plătea la leafă.

— Tu sugi sângele meu și al poporului! îi reproșa Sandu boscorodind glumeț când îi returna datoria.

Negustorul se disculpa candid:

— Păcatele mele, dacă ți-aș suge sângele, aș muri otrăvit – așa! –, chiar și pentru un țânțar ar fi curată sinucidere să te deguste – așa!

Într-adevăr, după anumite criterii mai exigente, Sandu avea un aspect nu tocmai sănătos, iar megieșul său îl sfătuia sincer să stea la dos în preajma Crăciunului – așa! –, să nu cumva să-l confunde dorohoienii cu vreun porc – așa! – numai bun pentru sacrificiul alimentar tradițional – așa!

Ar fi total eronat să se creadă că Vasile Sandu – funcționar învechit în serviciul de la Circumscripția de Stare Civilă – reprezenta întruchiparea noțiunii de victimă. Avea și el o trusă cu scule de tortură, pe care o completa ori de câte ori îl vizita muza tachinării. În primul rând, își bătea joc de obiceiul lui Toni Frost de a rosti câte un „așa” la fiecare trei cuvinte:

— Tu, liftă parșivă, în timp ce vorbești, tragi de timp cu „așa”-urile tale, doar-doar ți-o veni în cap vreo pungășie proaspătă!

3 Comments

Filed under Citate

3 Responses to În polobocul cu murături, de Cătălin Mihuleac

  1. Adi L.

    N-am citit nimic de C. Mihuleac dar mă gândesc să. Și ultima și viitoarea carte.
    Am auzit că și Ioan T. Morar pregătește la Polirom un roman despre Holocaustul românesc cu un titlu care îmi place foarte tare – auzi aici: „Sărbătoarea corturilor”.

  2. Later edit: titlul din volum este Gard în gard, la Dorohoi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *