În căutarea fericirii, de Bertrand Russell

 

În căutarea fericirii, de Bertrand Russell, editura Humanitas, 2011, traducere din engleză de S.G. Drăgan

Dacă e să ne luăm numai după titlu, ne-am gândi probabil la încă o carte de self-help, ca zecile sau poate sutele de astfel de cărți apărute în ultimii ani pe bandă rulantă. Dar domnul în vârstă, distins și bonom de pe copertă parcă ne-ar spune că nu e chiar așa.

Matematician, logician, filozof și scriitor britanic, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1950, Bertrand Russel a strâns în volumul de față câteva observații de bun simț și sfaturi bazate pe propria experiență, menite, așa cum declară chiar el în prefață, să-i ajute pe cei nefericiți să-și găsească fericirea. Deși scrise în 1930, observațiile lui sunt de foarte mare actualitate și astăzi și, probabil, vor rămâne actuale mult timp de acum înainte.

Cartea este structurată în două părți, Cauzele nefericirii și Cauzele fericirii, care pot fi văzute ca explicarea unui diagnostic și, respectiv, tratamentul recomandat. Astfel, pentru nefericirea byroniană, competiție, plictis, oboseală, invidie, simțământul păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică, antidotul propus constă în pofta de viață, afecțiune, familie, muncă, interese impersonale, efort și resemnare (fiecare temă fiind tratată în câte un capitol).

Ce deosebește atunci „În căutarea fericirii” de celelate scrieri ce abordează acest vast și nemuritor subiect? Aș spune că stilul elegant, fără pretenții de erudiție, deși cartea cuprinde destule referințe culturale, tonul sfătos, dar modest, fără a fi moralist, și expunerea simplă și clară, chiar spirituală pe alocuri. Redau mai jos câteva citate care, dincolo de adevărul cuprins în ele, ilustrează și umorul discret al autorului.

„Omul care dobândește cu ușurință niște lucruri pentru care simte doar o dorință foarte moderată trage concluzia că înfăptuirea dorințelor nu aduce fericire. Dacă mai e și înclinat spre filozofare, va conchide că viața umană este în esență un lucru jalnic, de vreme ce omul care are tot ce poftește este totuși nefericit. El uită că a fi lipsit de anumite lucruri de care ai nevoie este o componentă indispensabilă a fericirii.”

„Toate marile cărți cuprind porțiuni plictisitoare, după cum și toate marile vieți cuprind și intervale neinteresante.”

„Dacă o dată pe săptămână angajaților li s-ar oferi posibilitatea să-l tragă de nas pe angajator și să arate și în alte moduri ce gândesc despre el, încordarea lor nervoasă ar mai scădea, însă nu și cea a angajatorului, care-și are și el necazurile lui.”

„Eu, dacă aș fi medic, aș prescrie un concediu oricărui pacient care consideră munca sa ca fiind importantă.”

„În soiul cel mai bun de afecțiune, un om speră să aibă parte de o nouă fericire, nu doar să scape de o veche nefericire.”

6 Comments

Filed under Lecturi, Recenzii

6 Responses to În căutarea fericirii, de Bertrand Russell

  1. De obicei mi-e greu sa citesc astfel de carti, insa asta suna interesant, judecand dupa citatele pe care le-ai transcris. Iar faptul ca e scrisa de Russell parca e ca o garantie ca n-are cum sa fie pierdere de timp.
    P.S.: Am pe blog un articol de genul tag/leapșă si te-am numit si pe tine sa intri in joc :). Desigur, daca vrei si iti plac astfel de postari. http://iuliacampeanu.onezone.ro/vara-intr-o-geanta-cu-carti/

    • Da, sunt lucruri evidente, nu inventează el roata, doar că uneori prinde bine să ți le amintească cineva. Iar felul în care vorbește despre ele face și lectura plăcută.

      Mulțumesc pentru tag, o să intru imediat să văd despre ce e vorba. 😉

  2. Mie imi place Russell. Este usor de citit, fara a fi banal. Imi doresc sa citesc curand „Casatoria si morala”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *