Fata din tren, de Paula Hawkins

Fata din trenFata din tren, de Paula Hawkins, Editura Trei, 2015, traducere de Ionela Chirilă

Romanul ăsta a avut mare succes în Marea Britanie și în SUA, și probabil o să aibă și la noi. Și înțeleg de ce: este bine scris, misterul și suspansul sunt dozate exact cum trebuie,  jocul de perspective te ajută și să vezi lucrurile din mai multe puncte de vedere, și să-ți completezi imaginea de ansamblu și lista ar putea continua. De fapt, o să continue mai jos. 🙂

Eu am profitat că trebuia să fac o călătorie cu trenul ca să încep o carte cu așa un titlu. Mi s-a părut o potrivire simpatică să fiu o fată într-un tren și să citesc Fata din tren. 🙂 Dar, dincolo de asta, a fost ocazia perfectă să intru imediat în atmosferă, să mă pun în locul lui Rachel, personajul principal, și să mă scufund în poveste, la fel ca ea…

Nu vrea să spun prea multe despre subiect, mai ales când este vorba despre un roman în care misterul are un rol important, așa că o să dau numai câteva indicii care să vă suscite curiozitatea. Ingredientele acestei rețete de succes sunt: un personaj destul de instabil emoțional, o poveste imaginată, o crimă, mai mulți suspecți, inclusiv Rachel a noastră, secrete și minciuni, lupte interioare, sentimente puternice și contradictorii și curiozitate până la final.

Scriitoarea te pune pe câteva piste false, îți dă unele indicii ce se dovedesc esențiale mai târziu, te face să empatizezi cu personajele, dar și să le suspectezi în același timp, totul e un joc de intuiție pentru tine, dar o chestiune de viață și de moarte pentru ele. Structura romanului e caleidoscopică: parcă te-ai uita în mai multe oglinzi, fiecare arătând altceva. Cele trei naratoare – Rachel, Anna și Megan – își spun poveștile, care se suprapun pe alocuri, dar rămân mereu întrebări fără răspuns până în a doua jumătate a cărții, când lucrurile încep să se lege suficient cât să intuiești vinovatul.

Să nu credeți că e „doar” un roman polițist și că accentul se pune numai pe găsirea criminalului. Analiza psihologică este foarte fină, iar comportamentele descrise foarte realist. Asistăm la deznădejdea unui om care a pierdut totul din cauza alcoolului, la lupta dificilă cu dependența, la desele recidive și amânări, la pierderile de memorie și rușinea de după, la pierderea încrederii în sine și hotărârea de recâștigare a ei; pe de altă parte, suntem martori la momente de violență și gelozie, la minciuni și înșelăciuni, la clipe de teamă și singurătate.

Cu toate problemele ei, Rachel e un personaj de care nu poți să nu te atașezi; ți-e milă de ea, ai vrea s-o ajuți, urmărești cu interes pendulările ei între imaginație și realitate, te bucuri când încearcă să se pună pe picioare, doar ca să fii dezamăgit când recidivează, te ia prin surprindere când dă dovadă de o voință puternică și stai cu sufletul la gură să vezi deznodământul.

Fata din tren e o carte care te prinde și prin acțiune, și prin personaje și pe care cred că v-ar plăcea să o citiți oriunde ați fi. Iar când se va întâmpla să călătoriți cu trenul, fiți sigur că nu veți mai privi pe fereastră la fel.

1 Comment

Filed under Lecturi, Recenzii

One Response to Fata din tren, de Paula Hawkins

  1. Pingback: Ce am mai citit (8) | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *