Fata cu toate darurile, de M. R. Carey

Fata cu toate darurile, de M. R. Carey, Editura Nemira, 2016, traducere de Ruxandra Toma

Romanul ăsta cu copertă așa luminoasă m-a cam „păcălit” și m-a scos clar din zona mea de confort. A nu se înțelege prin asta că citesc siropoșenii de obicei sau că nu pot să apreciez un thriller bun. Cine mă cunoaște sau îmi mai urmărește blogul știe asta. Am mai citit distopii (și SF-uri și fantasy) și înțeleg că, în toate, cruzimea, în dozajul potrivit, are rolul ei, însă în cazul de față imaginile cu zombies, trupuri sfârtecate, copii reduși la stadiul de fiare sălbatice, șobolanii, viermii, putreziciunea și lupta pentru supraviețuire au fost cam greu de digerat. Dacă ar fi fost un film (de fapt, mi-am adus aminte că romanul a fost și ecranizat), nu m-aș fi uitat sau m-aș fi uitat pe furiș, printre degete. Ce vreți, sunt o sensibiloasă! 🙂

Să vă zic câteva cuvinte și despre subiect: într-o lume postapocaliptică, în care o molimă a transformat majoritatea oamenilor în Flămânzi (zombies) și a distrus orașe întregi, țări, poate chiar continente, singurii supraviețuitori par să fie niște copii speciali, ținuți într-o închisoare de maximă securitate, unde sunt studiați. În jurul lor gravitează gardieni și oameni de știință. Melanie iese în evidență dintre copii ca având un IQ extrem de mare și, evident, va juca rolul principal în toată povestea. În peisaj mai apar și niște junkeri – oameni neinfectați, care s-au sălbăticit ca să supraviețuiască – care dau târcoale bazei militare. Ei vor sparge rutina de cursuri și experimente și vor declanșa marea călătorie pentru supraviețuire a celor câteva personaje: Melanie, profesoara Justineau, doctorița Caldwell, sergentul Parks și soldatul Gallagher. De aici încolo, aventura trebuie urmărită dând paginile cu sufletul la gură.

Am recunoscut elemente comune cu Drumul de Cormac McCarthy, dar în cazul de față suspansul parcă este mai mare și ritmul parcă mai alert. Fata cu toate darurile este destul de bine scrisă, motiv pentru care am luat distanța necesară de grozăviile de care vă ziceam pentru a putea continua lectura și chiar am fost destul de intrigată cât s-o termin în două zile. Mi s-a părut că are de toate: acțiune, mister, suspans, pericole, personaje diverse și bine individualizate și, bineînțeles, mesaj umanitar.

Dacă aveți stomac pentru așa ceva și nervii tari, cred că va fi o lectură interesantă. Per total, și pentru mine a fost o experiență de 3 steluțe, iar schimbarea peisajului literar mi-a prins numai bine ca tranziție între două cărți cu specific regional (nigerian și jamaican). V-ați prins? 😉

Leave a Comment

Filed under Recenzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *