Extremely Loud & Incredibly Close, de Jonathan Safran Foer

Extremely Loud

Auzisem de Jonathan Safran Foer şi eram tare dornică să-l citesc. Filmul făcut după Everything is Illuminated m-a stârnit şi mai tare, iar când de ziua mea am primit cadou Extremely Loud & Incredibly Close am fost cât se poate de fericită.

Extremely Lound & Incredibly Close este o carte ciudată, neconvenţională, care îmbină două fire narative, fotografii care ilustrează gândurile personajului principal şi spaţii goale care adâncesc senzaţia de singurătate şi necomunicare.

Oskar este un băieţel de nouă ani cu totul ieşit din comun: inteligent, sensibil, independent, plin de idei, sursă nesecată de invenţii, care pe cartea sa de vizită se recomandă:

Oskar Schell

Inventor, jewelry designer, jewelry fabricator, amateur entomologist, francophile, vegan, origamist, pacifist, percussionist, amateur astronomer, computer consultant, amateur archeologist, collector of: rare coins, butterflies that dies natural deaths, miniature cacti, Beatles memorabilia, semiprecious stones and other things.

Drama lui Oskar este legată de moartea tatălui său în evenimentele de la 11 septembrie din America, iar drumul său iniţiatic începe odată cu găsirea unei chei misterioase printre lucrurile tatălui. Băiatul îşi face un ţel din a afla ce deschide cheia respectivă, sperând ca la capătul acestor căutări să afle ceva care să-i descifreze misterul, să se împace cu dispariţia tatălui, să se ierte pentru că nu a răspuns la ultimul său telefon, să rămână aproape de el. În rătăcirile lui prin New York cunoaşte mulţi oameni cu care are dialoguri dintre cele mai ciudate şi înduioşătoare, iar în afară de tatăl dispărut, gândurile şi zilele lui sunt populate şi de alte figuri: mama, bunica, bunicul necunoscut, diverse persoane numite Black, şoferi de taxi, vânzători sau portari.

Scrisorile scrise de bunicul şi bunica reprezintă al doilea fir narativ şi vin punctual să desluşească trecutul. Bunicul îşi povesteşte viaţa în scrisorile către fiul său, pe care nu l-a cunoscut, şi care nu vor fi citite niciodată de destinatar. Scrisorile bunicii către Oskar sunt povestea vieţii ei, a unei familii dispărute, a unei iubiri necondiţionate pentru soţ, a unei căsnicii cu numeroase reguli, în care unul avea atâtea de dăruit, dar celuilalt îi era prea frică să trăiască.

Întreaga carte freamătă de sensibilitate, dragoste, inventivitate, singurătate, dor, dorinţa de comunicare şi neputinţa de a comunica. Pe alocuri, timpul îngheaţă cu câte o imagine sau o frază care frapează. E genul de carte pe care eu aş citi-o iar şi iar, care rămâne cu tine după ce ai închis-o, care te impresionează, te amuză, te emoţionează, te cheamă înapoi. Am vrut să citez câteva fragmente care m-au marcat, dar asta ar fi însemnat să citez toată cartea. Mai bine citiţi-o voi!

Leave a Comment

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *