Empire Falls, de Richard Russo

Empire Falls, Richard RussoEmpire Falls, de Richard Russo, Vintage, 2002

Cel mai cunoscut roman al lui Richard Russo, recompensat cu Pulitzer în 2002 și ecranizat excelent într-o mini-serie HBO, cu o distribuție remarcabilă: Ed Harris, Helen Hunt, Paul Newman, Joanne Woodward, Robin Wright-Penn etc.

Este un roman despre visuri ratate, resemnare, manipulare, frustrare, pasivitate și speranțe reînnoite. Cu alte cuvinte, este povestea unui orășel american prosper altădată, rămas acum sărac și fără perspective, deși locuitorii săi continuă să-și facă iluzii în fiecare an că vor veni investitori care vor cumpăra vechea moară, vor crea locuri de muncă și, astfel, orașul va reveni la vremurile glorioase de altădată. Familia care deține poprietățile cele mai importante, Whiting, vine cu o istorie de bărbați dominați de femei, iar Francine, actuala matroană, nu face excepție de la regulă.

Personajele sunt destul de numeroase, iar relațiile dintre ele complexe, așa că se creează o întreagă încrengătură de povești care merg până demult, în trecut, și își lasă amprenta și asupra prezentului. Miles Roby, aflat în centrul romanului, este administratorului unui restaurant dat în grijă de doamna Whiting cu promisiunea că, după moartea ei, afacerea îi va rămâne lui. Momeala aceasta, aruncată în momentul în care tânărul Miles a revenit în oraș să-și ajute mama bolnavă, în pofida dorinței acesteia, îl țintuiește și acum, după mulți ani, în rutina și pasivitatea din care încearcă să-l scoată fratele lui mai mic. Amintirea vie a mamei și descoperirea unei poze vechi într-un ziar îl ajută să descopere adevărul despre legăturile dintre cele două familii și să înțeleagă consecințele pe care le resimte și el.

empire-falls-movieAr fi prea mult să vorbesc pe îndelete despre toate personajele și poveștile lor și nici nu este acesta scopul unei recenzii. O să spun doar că mi-a plăcut felul în care Russo a știut să le individualizeze și să le acorde timp, răbdare și grijă din plin ca să aibă o viață proprie. Le menționez totuși rapid: Janine, fosta soție a lui Miles, frustrată după o căsnicie care nu a împlinit-o și dornică să strălucească într-o relație nouă, doar ca să descopere că totul fusese o iluzie; Tick, fiica lor, frumoasă, deșteaptă, talentată, foarte apropiată de Miles, dar distantă față de Janine și de noul ei prieten, o adolescentă normală, care se va trezi însă implicată într-un conflict traumatizant; Walt Comeau, noul iubit al lui Janine, genul de lăudăros fără vreo bază reală și cam încet la minte; Beatrice, mama lui Janine, o bătrână care are curajul nu numai de a-i spune mereu în față fiicei ei ce greșeli face, dar și de a o înfrunta pe temuta și respectata doamnă Whiting; John Voss, puștiul terorizat și marginalizat la școală, provenit dintr-o familie cu probleme, pe care micile semne de bunătate și înțelegere arătate de câțiva binevoitori nu sunt suficiente pentru a-l salva de un gest extrem; Jimmy Minty, polițistul atotprezent, care încearcă să se împrietenească cu Miles, în schimb, reușește să fie tot mai antipatic, și fiul lui, bătăușul școlii; max-robyîn fine, preferatul meu, Max Roby, tatăl lui Miles, un bătrân neglijent, mereu pus pe tapat bani de la alții, adesea absent din viața familiei în trecut, dar simpatic prin încăpățânarea, umorul și stilul lui mereu descurcăreț. Alte personaje secundare, deși cu un rol bine definit în evoluția acțiunii: fratele lui Miles, care acționează ca pivot în relația cu Miles, iubita lui, femeia la care Miles a visat încă din adolescență și pe care n-a avut niciodată curajul (sau ocazia) s-o abordeze, prietenul lui Miles și directorul școlii, care salvează situația de două ori, deși la distanță de mulți ani; fiica beteagă a familiei Whiting, veșnic îndrăgostită de Miles, veșnic respinsă de acesta.

Dincolo de acțiunea romanului, care se desfășoară destul de lent (lucru, de altfel, potrivit cu temperamentul personajului principal și cu rutina, nemișcarea, în care se află întregul oraș), interesul stă în diferența dintre visurile, speranțele, nevoile personajelor și realitatea diferită în care se scaldă cu toții, timidele lor încercări de schimbare fiind sortite eșecului. Cel mai bine rezumă situația Beatrice, care îi spune fiicei ei: „Janine, nu te schimbi, doar slăbești!” Ultima parte a cărții aduce o schimbare de ritm și suficiente evenimente care scot personajele din rutina lor, însă rămâne de văzut dacă vor reuși să-și schimbe traiectoria.

empire-falls-roCartea a apărut și în limba română, cu titlul Empire Falls, la Editura Univers, Colecțiile Cotidianul, 2007, traducere şi note de Cristiana Vişan. Nu știu dacă se mai găsește în librării, probabil nu, dar cătați-o la anticariate, aveți șanse s-o găsiți chiar în stare bună. Eu vă invit să citiți romanul și să vedeți și filmul (în ordinea asta!) și apoi să-mi spuneți cum vi s-au părut. Acum, ca de obicei, îmi închei scurta recenzie cu câteva citate:

Her mother, Janine felt certain, was one of those poor women who’d managed to do what Janine herself had damn near done. She’d lived her entire adult life from one end to the other without a single orgasm. When Bea died, it would be possible to say truthfully that she went before she came. Not Janine. If she’d been the sort of person to stencil anything on the side of a van, it’d be something more like, SHE CAME BEFORE SHE WENT.

My God, he couldn’t help thinking, how terrible it is to be that age, to have emotions so near the surface that the slightest turbulence causes them to boil over. That, very simply, was what adulthood must be all about—acquiring the skill to bury things more deeply. Out of sight and, whenever possible, out of mind.

You’re kind and patient and forgiving and generous, and you don’t seem to understand that these qualities can be really annoying in a man, no matter what the ladies’ magazines say.

MRS. WHITING SEEMED genuinely fond of him from the start, which surprised Miles, given her views on youth. The woman made no secret of her opinion that teenagers belonged in institutions for the criminally insane, from which they should not be released until the word “cool” had been purged from their vocabulary.

If you could control the urge to kill Jimmy Minty, he was entertaining enough, unless you liked your humor intentional.

Her daughter looked, Janine had to admit, positively radiant in the early October sun. The poor child still didn’t have much of a chest, and no hips at all, but she was going to end up with a model’s build, no doubt about it. Not that she deserved it. Earlier that year when Janine had suggested she take some modeling classes, Tick had sneered that maybe she would, after her lobotomy. Which had pissed Janine off even before she looked up the word “lobotomy.”

4 Comments

Filed under Citate, Lecturi, Recenzii

4 Responses to Empire Falls, de Richard Russo

  1. Știi deja că mie mi-a plăcut mult de tot Empire Falls, așa că nu mai insist. E clar genul meu de roman american tipic, bifează toate căsuțele. Nu mai știu de ce n-am avut răbdare să mă uit la toată miniseria, cred că se vedea foarte prost, nu mai știu pe unde am găsit-o, dar mi-a plăcut și mie mult de tot distribuția, mai ales Paul Newman cred că e perfect în rolul lui Max.

    P.S. Am mai citit de Russo un campus novel f mișto și amuzant, Straigh Man.

  2. Știu, știu, că doar tu mi l-ai recomandat. 🙂 Am văzut pe blogul tău că ai vorbit și despre Straight Man, de ținut minte, mai ales că și mie îmi plac romanele astea „universitare”, în stilul lui David Lodge. 😀

  3. am si eu cartea , dar am tot ezitat sa o citesc din cauza scrisului prea mic, efectiv ochii mei obosesc foarte tare. o sa vina si timpul ei, mai ales acum dupa recomandarile voatre! (a ta si a Laviniei – rosu vertical)

  4. Poate se reeditează, deși… Nu știu dacă citești în engleză, ca să ți-o împrumut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *