De Crăciun

Ajun de Crăciun: străzi aglomerate, magazine pline, coșuri umplute până la refuz de mâncare și băutură, țigănuși care maltratează aceleași colinde, uneori la numai câțiva metri unii de alții, într-o cacofonie teribilă; semnificație religioasă sau pretext pentru (încă) un chef; meniuri generoase: sarmale, cârnați, tobă, fripturi și multe altele pe care oricum nu le putem mânca în doar câteva zile; brazi împodobiți încă de la începutul lunii (apropo, trebuie să mă duc să-l gătesc și eu pe al meu), promisiunea unor zile de odihnă, relaxare și petrecere; ocazie să ne strângem în familie, să pregătim cadourile „de la Moșu’” și să vedem filme siropoase (hai, măcar un Die Hard acolo, nu numai Home Alone!).

Ce zic scriitorii despre asta? Cum li se pare lor (sau personajelor lor) Crăciunul? Am adunat câteva citate, dar dacă știți sau aveți la îndemână și altele, haideți să completăm colecția!

Mergea spre casă în direcția pieței Grabrodre cu mâinile adâncite în buzunarele jachetei din piele de oaie. Străzile împodobite de Crăciun, copacii cu luminițe electrice peste care ningea ca într-un film de Disney, cerul negru ca smoala cu propriul lui decor de stele adevărate ce păleau parcă în fața celor artificiale. era forfotă de oameni de-a lungul străzii Stroget. Crăciunul părea impregnat pe fețele lor. ca și oboseala și stresul, dar și frumusețea și toate bucuriile secrete pe care le purtau cu ei. Surprizele ascunse în dulapuri, cât mai în adâncul dulapului cu putință, meniurile planificate cu grijă sub forma unor ritualuri, decorurile și buna dispoziție și somptuozitatea. Pentru el, Crăciunul era momentul cel mai important al anului, un fel de nucleu central de la care radiau simetric razele ce se îndreptau spre solstițiul de vară.

Plopii de Berlin, de Anne B. Ragde, Editura Univers, traducere din norvegiană de Aurora Kanbar și Erling Scholler

There are many things from which I might have derived good, by which I have not profited, I dare say,’ returned the nephew. ‘Christmas among the rest. But I am sure I have always thought of Christmas time, when it has come round—apart from the veneration due to its sacred name and origin, if anything belonging to it can be apart from that—as a good time; a kind, forgiving, charitable, pleasant time; the only time I know of, in the long calendar of the year, when men and women seem by one consent to open their shut-up hearts freely, and to think of people below them as if they really were fellow-passengers to the grave, and not another race of creatures bound on other journeys. And therefore, uncle, though it has never put a scrap of gold or silver in my pocket, I believe that it has done me good, and will do me good; and I say, God bless it!

A Christmas Carol, de Charles Dickens, Penguin Books, 2012

I felt overstuffed and dull and disappointed, the way I always do the day after Christmas, as if whatever it was the pine boughs and the candles and the silver and gilt-ribboned presents and the birch-log fires and the Christmas turkey and the carols at the piano promised never came to pass.

The Bell Jar, de Sylvia Plath, Faber and Faber, 1999

Iar dacă nu aveți citate, nu-i nimic, puteți să-mi spuneți cum e Crăciunul vostru. 🙂

Christmas Tree

Până una-alta, Ho-ho-ho, să aveți sărbători fericite, liniștite, călduroase și pline de dragoste! Iar dacă aveți timp și citit, atunci chiar că sunt perfecte. 🙂

7 Comments

Filed under Citate

7 Responses to De Crăciun

  1. Sărbători fericite împreună cu cei dragi! Va fi un Crăciun fără zăpadă, se pare. Ca să fiu sinceră, nu regret prea tare :).

  2. Crăciun Pufos și Fericit! 🙂

  3. Octavian Brânzei

    „De cînd spovediţi?
    — De vreo cincisprezece ani…
    — Ce v-a învăţat spovedania despre oameni?
    — Ştiţi, spovedania nu te învaţă nimic, pentru că, atunci cînd spovedeşti, eşti un altul, există Harul. Şi totuşi… Mai întîi, oamenii sînt cu mult mai nefericiţi decît se crede… iar apoi…”
    Îşi înălţă braţele de adevărat tăietor de lemne în noaptea înstelată: ,,Şi apoi, realitatea este că nu există adulţi…”
    André Malraux – Antimemorii

    Nu ştiu de unde reuşise tata (Dumnezeu să-l odihnească) să facă rost de primul volum al Antimemoriilor în original şi mi l-a făcut cadou ştiind că sînt un mare admirator al lui Malraux. Aşa că fragmentul de mai sus l-am citit prima dată acum vreo 30 de ani, în franceză. Şi în aceşti treizeci de ani am constatat că preotul din Vercors avea dreptate. Privesc în jurul meu şi nu văd decît copii. Copii, copii care au copii, copii care au nepoţi, copii care au strănepoţi… La o privire atentă constaţi că nu există adulţi…
    Aşa că dragă Mihaela, cum crezi că poate fi Crăciunul unui copil bătrîn – sau, hai să nu o supăr pe soţia mea: în pragul bătrîneţii? Un Crăciun fără zăpadă
    („Prince, n’ enquérez de semaine
    Où elles sont, ni de cet an,
    Qu’ à ce refrain ne vous remaine :
    Mais où sont les neiges d’ antan ?”),
    fără părinţi, fără unchi şi mătuşi, fără copil – plecat pe alte meleaguri în căutare de sine şi de o viaţă (pentru el) mai împlinită, plin în schimb de boli şi suferinţe, de melancolii şi tristeţi, de teamă de moarte…
    De ce-aş fi vesel? Şi totuşi…
    Peste două zile voi cînta fericit:
    „Astăzi s-a născut Hristos
    Mesia Domn Luminos
    Lăudaţi şi cîntaţi
    Şi vă bucuraţi!”
    Şi pruncul din iesle îmi va lua toată tristeţea, toată durerea, toată suferinţa şi nu-mi va lăsa în schimb decît linişte şi bucurie.
    Ca în fiecare an…
    🙂
    Crăciun fericit tuturor!

    • Ei, Octavian, tare frumos mesaj mi-ai lăsat, chiar dacă un pic trist. 🙂 Eu îți urez să ai un Crăciun vesel și un an nou cu multă sănătate și bucurii! Și, chiar dacă sunt departe, sunt sigură că și cei dragi se gândesc la voi. Să ne vedem cu bine la următoarea întâlnire a booktopicilor! 😉

      • Octavian Brânzei

        Să ne ajute Dumnezeu!
        🙂
        Crăciun fericit lîngă cei dragi şi ţie – şi cititorilor tăi!
        🙂

Lasă un răspuns la Octavian Brânzei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *