Cum învață copiii, de John Holt

Cum-invata-copiii--editura-trei-holt-johnCum învață copiii, de John Holt, Editura Trei, 2015, traducere de Mihaela Buruiană

Semnalez apariția în română a unei cărți considerate emblematice în literatura de specialitate. Deși scrisă secolul trecut, observațiile și concluziile sale sunt încă de actualitate, iar părinți din toată lumea o citesc ca pe un manual de creștere a copiilor. 🙂 John Holt nu a fost părinte, dar a fost învățător o lungă perioadă, iar învățăturile sale se bazează pe lucrul direct cu copiii mici.

Întreaga carte include multe „studii de caz”, cu ghilimelele de rigoare pentru că Holt nu le privește cu un ochi științific, ca pe niște experimente, ci ca pe întâmplări cu elevii săi sau cu copii ai prietenilor, pe care i-a observat atent, cu care a interacționat și de la care a învățat câte ceva despre mintea și comportamentul copiilor. Astfel, el dă mai multe exemple de băieți și fete de diferite vârste mici, situații, întâmplări, reacții, evoluții și lecții, iar uneori, aceasta fiind o ediție revizuită, își recunoaște greșelile din trecut, le corectează și argumentează.

Ce mi-a plăcut mie, dincolo de faptul că am aflat lucruri interesante și utile despre copii, a fost tonul autorului: cald, prietenos, plin de dragoste și de admirație pentru niște făpturi atât de mici, dar atât de ambițioase și capabile. Aveam tot timpul impresia că aud un bunic sau un unchi bonom povestind, iar „poveștile” lui erau pline de farmec, umor și, fără îndoială, de învățăminte.

În plus, volumul lui Holt include și fragmente din alte cărți de specialitate, scrisori ale părinților trimise la redacția unei reviste coordonate de el, dialoguri cu sau între copii etc. Redau mai jos câteva fragmente, ca să vă faceți o idee:

Oricum, probabil este o greșeală să presupunem că tot ce ating copiii mici va fi distrus și că, prin urmare, trebuie să nu-i lăsăm să atingă nimic din ce nu este al lor. Acest lucru le potolește curiozitatea și încrederea. Mai mult, probabil îi face extrem de posesivi cu ce este al lor. Cred că în loc de asta, ar trebui să încercăm să-i învățăm că a respecta proprietatea cuiva nu înseamnă a nu atinge ceea ce nu-ți aparține, ci a trata obiectele cu grijă, a le folosi conform scopului lor și a le pune la loc. Copiii sunt perfect capabili să învețe aceste lucruri; sunt mai puțin neîndemânatici și distructivi decât îi credem noi. Și numai apucând și folosind obiectele pot să învețe modalitatea corectă de a le mânui.

***

Mă tem că majoritatea oamenilor înțeleg altceva prin „educație”, și anume o obligație de a merge într-un loc numit școală și de a învăța acolo ceva ce nu prea vor să învețe, sub amenințarea că li se va face ceva rău dacă nu învață. Inutil să mai spun, majoritatea oamenilor nu agreează acest joc și renunță să-l mai joace de îndată ce pot.

***

Bebelușilor și copiilor mici le place să audă conversația adulților și adesea stau cuminți o perioadă îndelungată doar ca să o asculte. Dacă vrem să îi ajutăm pe copii când învață să vorbească, o modalitate ar fi să vorbim cu ei, cu condiția să le vorbim natural, fără afectare, și să-i lăsăm în preajma noastră când discutăm cu alți oameni.

***

Copilul este curios. Vrea să înțeleagă, să afle cum funcționează lucrurile, să aibă competență și control asupra lui și mediului lui, să facă ce vede că fac alți oameni. Este deschis, receptiv și perceptiv. Nu se izolează de lumea ciudată, confuză și complicată din jurul lui. O observă cu atenție și intensitate, încearcă să o absoarbă pe toată. Experimentează. Nu doar observă lumea din jurul lui, ci o gustă, o atinge, o cântărește, o îndoaie și o sparge. Ca să afle cum funcționează realitatea, participă la ea. Este îndrăzneț. Nu se teme să facă greșeli. Este răbdător. Poate să tolereze extraordinar de multă nesiguranță, confuzie, ignoranță și suspans. Nu are nevoie ca orice situație nouă să aibă un înțeles imediat pentru el. Este dispus și capabil să aștepte ca înțelesul să vină la el, chiar dacă vine foarte încet, așa cum se și întâmplă de obicei.

***

Nu le cerem copiilor și nu ne așteptăm ca aceștia să reinventeze roata. Nu este nevoie să facă asta. Roata a fost inventată. Este chiar acolo, în fața lor. Tot ce spun eu este că un copil nu are nevoie să i se spună ce sunt roțile și la ce servesc ele, pentru ca el să știe. Poate să-și dea seama singur, în felul lui, la timpul lui. La fel, nu este nevoie să reinventeze becul electric, aeroplanul, arta sau muzica. Și acestea au fost inventate, sunt acolo. Întreaga cultură este acolo. Îndemnul meu este să-i lăsăm pe copii liberi să exploreze și să înțeleagă cultura în felul lor. Aceasta este descoperirea pe care le-o cer, o descoperire pe care sunt foarte capabili să o facă.

***

Ceea ce încerc să spun despre educație se bazează pe o idee care, deși este sprijinită de multe dovezi, nu poate fi dovedită și poate nu va fi niciodată dovedită. Spuneți-i credință. Credința că omul este de la natură un animal care învață. Păsările zboară, peștii înoată, omul gândește și învață. Prin urmare, nu este nevoie să-i „motivăm” pe copii ca să învețe, păcălindu-i, mituindu-i sau hărțuindu-i. Nu este nevoie să le studiem încontinuu mințile pentru a ne asigura că învață. Ceea ce trebuie cu toții să facem este să aducem o parte cât mai mare din lume în școală și în clasă, să le dăm copiilor ajutor și îndrumare numai cât au nevoie și cer ei, să ascultăm cu respect când vor să vorbească și apoi să ne dăm la o parte. Putem avea încredere că de restul se vor ocupa ei.

6 Comments

Filed under Citate, Lecturi

6 Responses to Cum învață copiii, de John Holt

  1. Cam pe aceasta idee se bazeaza învatamîntul în Québec – si mie mi se pare de o mie de ori mai sanatos decît „mestesugul de tîmpenie” al tocelii promovat de scoala româneasca. Fiica-mea cocheta la un moment-dat cu ideea sa vina în Ro sa faca facultatea de arte, dar cînd s-a uitat pe curricumul lor s-a speriat de numarul de examene carora nu le întelegea rolul la o disciplina unde testarea abilitatilor ar trebui sa se faca mainly prin proiecte.

  2. Pingback: Concurs! Premiul? O carte, bineînțeles! | Cărți și călătorii

  3. Pingback: Teaser | Cărți și călătorii

  4. kalyaana

    Am avut ocazia sa citesc aceasta carte direct in engleza..ma bucur foarte tare ca a aparut si la noi..mai sunt niste carti ale lui care mi se par de mare insemnatate nu doar pentru parinti ci pentru oameni, cum ar fi „Escape from childhood”…oare cum s-ar putea traduce si publica? toata omenirea ar avea de beneficiar de pe urma lor…
    Va multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *