Cum a fost la FILIT – Iași 2014 (I)

Deși am plecat din Iași de trei zile, deci timp ar fi fost berechet să se sedimenteze impresiile despre Festivalul de literatură și traducere, nici nu știu cu ce să încep. Probabil înainte de orice ar trebui să spun că a fost o vânătoare pe cinste și, da, termenul „vânătoare” nu e vreo greșeală, chiar am reușit să împușc mai mulți iepuri deodată. Să-i iau pe rând așadar!

Iași este orașul studenției mele, așa că vizita asta a fost un pretext foarte bun pentru a revedea foști colegi și profesori, dar și locuri dragi: de la căminul P5 și Balenă, la Cannabis – barul din care eram nelipsiți pe vremuri, la Universitate și amfiteatrele sale, Piața Unirii și străduțele cu anticari până la vechiul magazin Moldova și Palatul Culturii. La fiecare pas, sorbeam curioasă vechiul și noul, devenind nostalgică, așa cum era și de așteptat.

Dar festivalul nu a fost doar un pretext. După seara David Lodge, pe care am urmărit-o online, așa cum am mai povestit, abia așteptam să fiu personal acolo, la diversele întâlniri, conferințe și discuții. Bineînțeles că nu am mers la toate, nici n-aș fi avut cum, dar le-am ales pe sprânceană, în funcție de interese și plăceri.

Așadar, vineri și sâmbătă am fost la două întâlniri ce au avut ca tematică două forme de traducere: subtitrarea și traducerea literară. Mă bucură foarte mult faptul că traducerea a avut locul ei în acest festival, că a început să i se acorde importanță și să fie recunoscută ca parte integrantă a literaturii și că s-a discutat și despre problemele cu care se confruntă traducătorii literari din România și nu numai. Traducătorii de limbă română din diverse țări, printre care: Franța, Italia, Bulgaria, Germania, Ungaria, Polonia și Suedia, au vorbit despre felul în care este primită literatura română în țările lor, despre munca de agent literar pe care se văd nevoiți să o îndeplinească, despre vizibilitatea traducătorilor și condițiile lor de muncă. Punctul comun din discursurile traducătorilor prezenți, cu câteva excepții, a fost plata insuficientă pentru a putea trăi din traducerile literare. Dar chiar și așa, România se situează pe ultimul loc în ceea ce privește tariful pe pagină, care este și de 3-4 ori mai mic decât media europeană (un alt articol pe această temă poate fi citit aici). Martin de Haan, reprezentantul CEATL (Consiliul European al Asociațiilor Traducătorilor Literari), a vorbit despre scopurile asociației, și anume: îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru traducătorii literari, a vizibilității acestora (inclusiv menționarea numelui pe copertă) și formarea. Să sperăm că lucrurile se vor îmbunătăți considerabil în viitor și la noi.

Filit 1

Prima seară FILIT la care am fost prezentă în sala Teatrului Vasile Alecsandri din Iași a avut-o invitată pe Herta Müller. Rămăsesem cu impresia că este o persoană tăioasă și arogantă, fără prea mare apreciere pentru români. (Sigur că atunci când vreunul dintre cei născuți în țara asta reușește să devină faimos prin forțele proprii, românii se simt mândri de parcă ar fi și meritul lor, iar atunci când cei plecați tot de aici se remarcă prin tot felul de fărădelegi, românii îi reneagă cu vehemență. Nu-i de mirare deci că, mândri fără vreun merit de Herta Müller, unii s-au simțit lezați când aceasta le-a reproșat intelectualilor români falsa disidență și pasivitatea din timpul regimului comunist.)

Revenind însă la prezența de anul acesta, scriitoarea m-a surprins foarte plăcut prin franchețe, modestie și umor. Mai mult decât atât, a reușit să transforme evenimentul într-o discuție ca între prieteni, indiferent că se adresa celorlalți doi invitați, Ion Vianu și Ernest Wichner (moderator), sau sălii arhipline. Drept dovadă, din sală i se suflau din când în când cuvintele pe care Herta le căuta în româna sa un pic stricată, care a dat un plus de farmec întâlnirii, și se aplauda călduros de fiecare dată când, în stilu-i caracteristic, aceasta punea punctul pe i.

Herta Müller m-a impresionat vorbind cu modestie despre scrisul său, care este și terapeutic, și dureros, în același timp, despre soluțiile sale de a ieși din depresie (privitul oamenilor de pe stradă și număratul alunițelor sau al bastoanelor, orice numai să-și țină mintea ocupată), despre acceptarea cu seninătate a unui alt destin, dacă n-ar fi fost scriitoare (dacă n-aș fi scris, aș fi supraviețuit altfel, lucrând într-o fabrică de ciorapi și punând într-un ciorap tot ce pun acum într-un roman, ar fi fost același lucru, doar că nu s-ar fi văzut), povestind despre mama sa, deportare, obsesia foamei și modul în care acestea și comunismul, în general, s-au reflectat în romanele sale. Episodul care m-a emoționat poate cel mai mult a fost menționarea zonelor din Ucraina pe care scriitoarea le vizitase pentru documentarea romanului „Leagănul respirației” și care acum sunt exact zonele afectate de războiul lui Putin – un Putin rostit cu atâta obidă și un război care o întristează și o înfurie.

Am vrut doar să menționez câteva idei care mi-au atras atenția, dar nu o să intru mai mult în detalii, ca să nu-și piardă farmecul. Mai bine vă invit să urmăriți înregistrarea evenimentului, transmis în direct vineri seara pe TVR 2.

P.S. Pentru că eu am fost prea absorbită de Iași, evenimente și trăirile proprii (ca să nu recunosc, de fapt, că am fost leneșă), fotografiile nu-mi aparțin, ci sunt preluate de pe site-ul festivalului.

Despre celelalte întâlniri cu scriitori, data viitoare. 🙂

2 Comments

Filed under Călătorii, Evenimente, Interviuri, Lecturi

2 Responses to Cum a fost la FILIT – Iași 2014 (I)

  1. Pingback: Cum a fost la FILIT – Iași 2014 (II) | Cărți și călătorii

  2. Pingback: Cum a fost la FILIT – Iași 2014 (II) | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *