Colaborarea dintre autori și traducători

Ed Teja, autorul povestirii Imitând arta, pe care am tradus-o recent, scrie pe blogul său:

I’m having fun working with translators, getting stories out in various languages. Part of the fun is the various people you get to interact with. A woman in Izmir is translating a short story into Turkish and another woman is translating that story into Romanian. One of the novels (…) is already available in Spanish (in print and ebook). Soon it will be available in Italian and French, and by the end of the year, in Portuguese.
The questions the translators have about the English used (some of the colloquial expressions and puns don’t translate well and have to be written fresh in the new language to make sense) and about the places and people give me reason to rethink what I’ve written. How could it be clearer? Did I miss a chance to do something really interesting here? I’m not going to change anything in the stories now, but it’s great food for thought when writing the next one.

Românca sunt eu și este adevărat că l-am întrebat de ce unul dintre personaje, o localnică, vorbea engleza când stricat, când corect. Am crezut că este o inconsecvență din partea autorului, dar mi-a răspuns că este un aspect cultural pe care l-a observat în perioada în care a trăit acolo. Se pare că localnicii învață de la turiști anumite tipare de vorbire, care pot fi destul de complexe, dar în același timp fac greșeli de gramatică în construcții banale.

Mi s-a părut interesant și ce am aflat, și faptul că întrebările traducătorilor au un impact destul de puternic asupra scriitorului respectiv și-l fac să privească lucrurile și din altă perspectivă. La urma urmei, traducătorul este poate cititorul cel mai atent și mai critic al textului pe care urmează să-l traducă, pentru că, la rândul lui, trebuie să-l redea cât mai fidel și, în același timp, cât mai natural în limba țintă. Grea misie! Iată însă că o astfel de comunicare directă între scriitor și traducător ajută mult procesul de traducere. De altfel, mi se pare modul ideal de a traduce o carte, cu condiția ca autorul să fie disponibil (a se citi „în viață”). Știu că practica aceasta este foarte răspândită în alte părți, chiar am citit comentarii ale unor autori la adresa traducătorilor, prin care le mulțumeau și se scuzau cumva pentru bătăile de cap produse fără voia lor (vezi David Lodge în introducerea de la Deaf Sentence, de exemplu).

writing

Din câte știu eu, din modesta mea experiență, la noi, traducătorul se află în legătură numai cu editura, care uneori nici nu dă feedback. Sigur, sunt și excepții, când redactorul și traducătorul se află în dialog ori de câte ori e nevoie, dar autorul nu intră în ecuație. Eu am abordat odată un autor (noroc cu Internetul!) și i-am atras atenția asupra unor greșeli din versiunea din care traduceam eu. A fost foarte drăguț și receptiv și mi-a mulțumit.

Ce voiam eu să spun cu postarea asta este că îmi place când am ocazia să discut direct cu autorul, cred că și autorul, și traducătorul au de câștigat din asta și sper să devină în curând o practică răspândită și la noi. (Bine, mai sper și ca traducerea de carte să fie plătită cum se cuvine în viitorul cel mai apropiat. :D)

 

6 Comments

Filed under Citate, Lecturi

6 Responses to Colaborarea dintre autori și traducători

  1. Asta era visul meu – sa ma fac traducator… da’ n-a fost sa fie!

  2. Anca Ciochina

    Şi tocmai pentru că autorul şi traducătorul nu sunt puşi în contact şi pentru că multe edituri nu dau feedback (sau mai rău, nici măcar nu corectează ce primesc de la traducător) apar anumite lucrur teribile prin cărţi. Am tot auzit oameni care spuneau că ar trebui să citim în original şi gata. Bine, bine, dar nu putem citi toţi în original, mie chiar îmi place literatura japoneză, nu vreau să renunţ la ea. În plus, aşa se dezvoltă limbajul, citind în limba ta. Iar odată cu limbajul (şi în strânsă legătură cu acesta) se dezvoltă gândirea.
    Ştiu că în România piaţa de carte e mică şi că e greu şi pentru edituri, dar poate dacă ar face un efort în abordarea lucrurilor şi ar încerca şi alte soluţii ar avea mai mult succes. Spre exemplu, mai multe persoane ar cumpăra traducerea (mai ieftină întotdeauna) şi nu cartea în original. Şi cum traducerea e mai ieftină, ar putea să îşi mai cumpere o carte pe lângă.

    • Da, tot auzeam și că piața de carte din România e mică în comparație cu celelalte țări, și că nu se (mai) citește sau nu se cumpără cărți, și că formatele electronice se dezvoltă în detrimentul cărților clasice, pe hârtie, care în curând vor dispărea. Dar de când am început să scriu pe blog am cunoscut o mulțime de oameni pasionați de cărți, o mulțime de bloggeri care scriu despre cărți pe care le citesc într-un ritm nebun, tineri și mai puțin tineri care cumpără cărți, citesc traduceri și sunt interesați de tot ce e nou. Așa că eu cred că lucrurile nu stau chiar așa de rău și că suntem pe drumul cel bun, sper eu că și în ceea ce privește colaborarea dintre traducători, autori și edituri. Speranță îmi dă și nou înființata Asociație Română a Traducătorilor Literari, care poate (și trebuie) să ajute în acest sens.

      • Anca Ciochina

        Problema e că piaţa electronică nu se dezvoltă, oamenii citesc electronic ce găsesc gratuit. În România, faţă de alte ţări, de cele mai multe ori o carte electronică nu este mult mai ieftină decât una tipărită, dacă este mai ieftină. Aşa că oamenii preferă să pirateze. Şi îi înţeleg, sincer nici eu nu aş da pe un pdf cât dau pe o carte, e absurd. Pe amazon, spre exemplu, găseşti cărţi electronice şi cu 1-2 dolari, la noi, în multe cazuri, cartea electronică nu e mai ieftină decât cea tipărită nici dacă o iei de pe siteul editurii. Înţeleg că aceste cărţi sunt mai uşor de piratat, dar totuşi nu scazi pirateria având în continuare un preţ mare la cărţi.
        Pe de altă parte, oamenii pe care îi cunoşti, cei care se implică în fenomen, sunt un grup aparte. Sociologia spune că oamenii nu îşi dau seama de anumite lucruri pentru că se raportează la grupurile din care fac parte, grupuri care însă au trăsături pe care altele nu le au, motiv pentru care generalizarea crează impresii false la nivel social. Gândeşte-te la oamenii ăştia cu bloguri, cu o anume pasiune pentru cărţi, toţi au anumite trăsături: studii (sau dacă sunt prea tineri planuri pentru studii), provin din anumite medii sociale, unde cititul nu este blamat, au acces la tehnologie şi la cărţi, majoritatea au chiar şi un anumit venit care le permite să cumpere cărţi. Acum gândeşte-te la procentul celor care trec examenul de bacalaureat… În România este una din cele mai mici pieţe pentru carte din Europa. În timpul crizei, în vestul Europei, a crescut şi cu 20% (pentru că preţurile cărţilor nu sunt foarte mari şi sunt considerate o modalitate de relaxare care durează mai mult, te bucuri mai mult de o carte decât de un film, spre exemplu). La noi a scăzut. Motivele sunt multe, majoritatea nu pot fi rezolvate de cei din industria cărţii. Dar tocmai din motivul acesta ar trebui să acţioneze acolo unde pot. De multe ori însă am impresia că nu vor să gândească pe termen lung, motiv pentru care preferă profitul de moment.
        Legat de traducători, am văzut un grup de facebook unde încercau să se coalizeze să dea în judecată edituri care nu i-au plătit de câţiva ani… Dacă faci asta nici un traducător bun nu va mai lucra cu tine, plus că la proces vei pierde mai mult decât dacă ai fi plătit traducătorul (şi serios acum, contrar percepţiei populare, un traducător nu ia prea mult pe o carte şi de multe ori munceşte mult mai mult decât îşi închipuie cineva, ajungând chiar să ia legătura cu autorul).
        Piaţa de carte nu va muri, cel mult se va moderniza extrem de tare. Iar în cel mai rău caz va scădea la minimul posibil şi se va merge pe importul de cărţi pentru cei care îşi permit să cumpere cărţi importate. Restul vor învăţa să pirateze în engleză (chiar mai mult decât acum). Dar ăsta este doar cel mai rău scenariu şi îmi place să cred că nu se va ajunge acolo.

        • Foarte corectă observația aia sociologică! Eu am pierdut contactul cu copiii, elevii și, într-un fel, și cu studenții, iar la știri prefer să nu mă uit, așa că sursele mele de informare sunt oarecum trunchiate, deci este posibil ca optimismul meu legat de cât și cum se citește în România să nu aibă o bază reală. 🙂 Dar atâta timp cât există o categorie destul de numeroasă de persoane care citesc și cât, în mijloacele de transport în comun, pe lângă scandalagii, să le zicem, sunt mereu și oameni care citesc, și cât, la nivel local, în țară, au loc diverse evenimente de promovare a cititului și scrisului, prefer să-mi păstrez optimismul. 🙂
          Cât despre traducători și plata lor pentru o muncă grea, știu foarte bine cum stau lucrurile din experiență proprie (inclusiv în ceea ce privește editurile rău-platnice).
          Și da, la noi se piratează mult, orice, dar poate se prind și editurile și librăriile cum să stimuleze vânzările. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *