Cititorul din peșteră

Cititorul din pesteraCititorul din peșteră, de Rui Zink, Humanitas, 2014, traducere din portugheză de Micaela Ghițescu

Zilele astea sunt cam pline, pline de muncă, de politică, de agitație pe toate planurile, așa că nici de citit nu prea mai am timp sau energie. Cu toate astea, nu m-a lăsat inima să abandonez într-un colț, uitate, cărțile cumpărate de la Kilipirim, așa că am luat-o pe cea mai mică dintre ele și am citit-o într-o seară.

Deși subțirică (vreo 80 de pagini), Cititorul din peșteră este plină de semnificații și de referințe literare și, în ciuda unor fragmente mai încărcate de teorie, este foarte plăcută ca lectură. Narată de un puști cam năzdrăvan care ajunge din greșeală pe o navă, călătoria lui clandestină ne poartă pe mare, pe o insulă unde trăiește un „monstru” și înapoi în civilizație, dar, de fapt, este doar un pretext pentru a (re)descoperi lumea cărților.

Referințele literare sunt numeroase, încă de la început, ca să numesc doar câteva: de la Cântarea cântărilor și Moby Dick, la O mie și una de nopți, Ocolul pământului în 80 de zile, Aventurile lui Tom Sawyer, apoi la clasicii ruși: Anna Karenina, Crimă și pedeapsă, Război și pace, la cărți pentru copii și poezie.

Paragrafele care compară cititul cu privitul la televizor sau care cuprind lecții de stil ar merita făcute postere. 🙂

– Acum aproape nimeni nu mai citește.

– Nu citiți? Atunci ce faceți? Cum vă petreceți timpul?

– Păi… se dau multe jocuri la televizor. Mai sunt concursurile… (…)

– Telenovelele? a urlat monstrul aproape împingându-mă în prăpastie cu forța plămânilor săi. (…) Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu stai să te zgâiești la un perete vorbitor! (…) Poate să pară același lucru, băiete, dar de fapt este exact contrariul. Asta-i bună!

sau

Viața nu înseamnă să șezi pe canapea și să dai din degete așteptând să apară pe ecran ceva care să te scoată din toropeală. Bine, dacă vrem ca viața să fie asta, nu va fi mai mult de atât, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de ea. O carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini și tâmpenii nu. Este diferența dintre a călători și a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască. (..) Și a călători are întotdeauna mai mult haz decât a rămâne pe loc. Nu ți se pare?

Din carte nu lipsesc:

intertextualitatea: dacă nu ați recunoscut deja referințele, este de ajuns să aruncați o privire la final. Ca să dau doar două exemple: monstrul căutat se numește Anibalector, de fapt, Animal Lector, a se vedea asemănarea fonetică cu Hannibal Lecter, personajul din Tăcerea mieilor, iar traiectoria lui seamănă cu cea a lui King Kong; 

umorul: 

Am fi folosit cloroform dacă ar fi fost deja inventat.

(spoiler!) sau pentru vina sa, este condamnat să presteze

…o formă de serviciu civic pe tot restul vieții. Drept pedeapsă m-au obligat să fiu scriitor, soartă pe care n-o doresc nici celui mai mare dușman. E mai rău decât închisoarea pe viață! Ne petrecem timpul așezați la o masă, în fața hârtiei albe sau a calculatorului gri;  fundul ni se înmoaie de atâta stat jos și scriem, expuși la artroze, și scriem, și scriem – istorii pe care, pe deasupra, nu le citește aproape nimeni, dacă nu sunt adaptate pentru cinema sau televiziune. E ceva foarte frustrant, vă spun eu.

și surprizele (dar pe astea nu vi le zic eu).

V-o recomand, așadar, și veți vedea că, până la urmă, Cititorul din peșteră nu este numai un îndemn la lectură, ci și o mărturie despre prietenie, maturizare și sacrificiu.

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Recenzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *