Ce-am mai găsit prin bibliotecă

Să nu vă închipuiți citind titlul ăsta că am o bibliotecă imensă și așa de prăfuită încât nici nu mai știu ce cărți am prin ea. Dimpotrivă, de obicei, cam știu ce pe unde este, suficient cât să nu trebuiască să bâjbâi după vreun titlu, ci să mă duc direct la raftul cu pricina. Dar acum este vorba despre o altă bibliotecă, cea de „acasă”. Pun între ghilimele pentru că, deși sunt la casa mea de ceva vreme, casa părinților a rămas tot „acasă”.

Cum sunt într-o vizită de câteva zile pe la ei, mi-am băgat nasul și prin biblioteci, să văd ce mai e pe acolo. Îmi sunt atât de cunoscute copertele, ba chiar și ordinea în care sunt așezate, încât doar îmi trec degetul de-a lungul lor… Printre ele, cărți cu care am crescut, de la cele pentru copii, până la cele pentru adolescenți și, în fine, cărțile mai grele.

Fetita Natalocika si Pestisorul Argintiu - Mikola TrublainiTresar și zâmbesc când dau peste Fetița Natalocika și peștișorul argintiu, de care mă leagă prima amintire despre mine citind, Florița din codru și alte povestiri, pe care nu mă mai săturam să o citesc, Luna Betiluna și Dora Minodora, cu minunatele ei desene, din care am învățat despre flori și pești, Traista fermecată, o colecție de povești de un slovac, Pavol Bujtar, care m-a emoționat și acum, mare fiind, Lumea lui Toniță, care m-a atras prin coperta albastră cu un chip de băiat, așa că mi-a cumpărat-o tata (dintr-o gară, nu mai știu care?), și de unde am aflat despre iazuri și păstrăvi, și multe multe alte cărți pentru copii.

Muzicuța cu schimbătorDespre Tom Sawyer, Huckleberry Finn și Arsène Lupin am citit înainte să învăț vreo limbă străină, așa că le pronunțam cum se scriau, în legea mea. Muzicuța cu schimbător, de Nicuță Tănase, a fost cartea mea preferată multă vreme și am citit-o de atâtea ori încât o învățasem pe de rost. Mult mi-a plăcut și Bastonul cu mâner de argint, de Alexandru Mitru, primită ca premiu nu mai știu prin ce clasă. O mai citiseră și alți colegi și, când ne întâlneam prin oraș sau la școală, ne salutam și noi ca eroii cărți: Salutti! Ah, ce deliciu să citești despre aventurile unor copii de vârsta ta și, prin intermediul cărții, să fii și tu alături de ei! La MedeleniCireșarii, Elevul Dima dintr-a șaptea, cărțile lui Jules Verne și altele au fost citite, răscitite și tare îndrăgite.

Apoi, când am mai crescut, am trecut la cărți mai serioase și mai diversificate. Îmi aduc aminte când am citit Portretul lui Dorian Gray sau Romanul adolescentului miop. Am început să citesc mult în engleză și franceză: prima mea carte în engleză a fost Captains Courageous, de Rudyard Kipling, primită cadou de la sora mea. Îmi comandam de la editura Prietenii cărții, prin poștă, serii întregi frumos cartonate cu titluri clasice (cu ocazia asta am descoperit că editura există și azi, doar că nu pare să mai aibă titluri la fel de multe). Așa am început să-mi construiesc biblioteca proprie, pe lângă romanele polițiste, SF sau istorice de la tata și pe lângă tot felul de romane interesante pe care le „împrumutam” de la soră’mea fără știrea ei, așa că trebuia să am grijă să le pun la loc până se întorcea ea acasă. Stendhal – Le rouge et le noirColette – Le pur et l’impur, Georges Sand – La Petite Fadette, Emile Zola – Au Bonheur des Dames și multe altele le-am citit în liceu, când scoteam vocabular și făceam un soi de fișe de lectură, pe care le prezentam apoi profesoarei de franceză. Despre Philippe Léotard și Portrait de l’artiste au nez rouge chiar am scris aici.

balada-tristei-cafenele-mic-roman-11Dar astea sunt doar motive de nostalgie, surpriza vine abia când scotocesc prin rândurile din spate, unde sunt ascunse adevărate comori. Printre ele, Carson McCullers într-o ediție veche și cam răpciugoasă, probabil cumpărată de la vreun anticariat: o broșură scoasă de Coresi, în 1990, cu Balada tristei cafenele, pe care am și citit-o aseară. Minunată McCullers, așa cum descoperisem deja în The Heart is a Lonely Hunter. Am mai descoperit și Crimă și pedeapsă a lui Dostoievski, primul roman al lui citit de mine (chiar exemplarul cu pricina) și am pus deoparte câteva romane de-ale lui Eliade: Huliganii, Întoarcerea din rai, Maitreyi, Isabel și apele diavolului, că tot mi se făcuse poftă după Jurnalul portughez, despre care am scris acum câteva zile; dar și Dragostea nu moare, scrisă ca replică chiar de Maitreyi.

Rafturi întregi cu coperte familiare sau nu, toate ascunzând promisiuni și ispite și purtându-mă înapoi în timp. Dacă n-aș avea de terminat o traducere care mă cam epuizează, aș sta tot timpul și aș citi și reciti din cărțile copilăriei și adolescenței, în fosta mea cameră, în timp ce mama mi-ar face cartofi prăjiți, iar tata ar veni, ca în urmă cu mulți ani, noaptea târziu ca să-mi spună să închid lumina că e deja aproape dimineață și pot să mai citesc și a doua zi. Dar îmi promit în gând (și iată, din moment ce scriu despre asta, și cu martori) că voi reveni la un moment dat, când voi fi mai liberă, să petrec măcar o săptămână cu regimul ăsta. Iată o motivație destul de bună să mă întorc la traducerea mea și să vă las și pe voi cu nostalgiile proprii, despre care poate îmi veți povesti și mie.

6 Comments

Filed under Lecturi

6 Responses to Ce-am mai găsit prin bibliotecă

  1. Plăcute nostalgiile tale. Cărțile au darul ăsta de a absorbi momente, stări pentru a fi descoperite mai târziu, astfel că, pe lângă povestea dintre coperte, au în ele o poartă către o lume trecută și dragă. Care ne așteaptă mereu, primitoare, răbdătoare. Spor la traducere, știu că nu e o muncă ușoară. 🙂

    • Mulțumesc. 🙂
      Da, sunt cărți pe care îmi aduc aminte exact când și unde le-am citit, cu detalii de poziție și stare. De exemplu, îmi aduc aminte că la Seize the Day, de Saul Below, eram în Franța, în camera mea de la francezii care mă găzduiau și care aveau biblioteci imense în toată casa, și stăteam în pat, într-un colț al camerei, la lumina veiozei, în timp ce ascultam un post de radio local; la The Grapes of Wrath eram tot acolo, dar în capătul celălalt al patului, unde aveam mai multă lumină naturală, și plângeam de zor. :)) Și tot așa…

  2. Ce frumos 🙂
    Si eu am la mama biblioteca copilariei si adolescentei si o vizitez din cand in cand.

  3. Pingback: Cuvântul zilei - tsundoku | Cărți și călătorii

  4. Pingback: Cum să încurajăm copiii să citească | Cărți și călătorii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *