Ce am mai citit (7)

Observ că scriu din ce în ce mai rar aici și doar sporadic pe Goodreads. Să fie de vină lipsa unui răgaz în care să decantez ce am citit și să notez câteva rânduri pentru aducere aminte sau pentru eventualii curioși ori, pur și simplu, plăcerea de a citi pentru mine, fără nevoia sau dorința de a împărtăși cu alții? Probabil câte un pic din amândouă. Privind totuși în urmă, îmi dau seama că au rămas multe titluri nemenționate măcar, așa că le-aș trece în revistă acum, în ambele scopuri de mai sus.

Marile bucurii și marile tristeți by Augustin Cupşa Pentru amatorii de proză scurtă românească, aș recomanda Augustin Cupșa – Marile bucurii și marile tristeți, Editura Trei, 2013. Eu citisem câteva pagini din volum pe site-ul editurii, în urmă cu 2-3 ani, iar acum, când am cumpărat cartea și am luat povestirile la rând, mi-am amintit personaje, situații, stări. Mi-au plăcut mâna sigură cu care autorul descrie întâmplări aparent banale și naturalețea textelor sale.

The Year of Living Biblically by A.J. JacobsThe Year of Living Biblically: One Man’s Humble Quest to Follow the Bible as Literally as Possible, de A. J. Jacobs, apărută și în limba română cu titlul Anul în care am trăit după Biblie, Editura Philobia, 2012, Colecția Experiment, traducere din engleză și note de Liviu Dascălu. Un jurnalist american agnostic se hotărăște să facă un experiment și, timp de un an, să trăiască literal după învățăturile Bibliei. Primele 9 luni le dedică Vechiului Testament, iar ultimele 3 Noului Testament. Prin urmare, înarmat cu diverse ediții și traduceri ale Bibliei și sfătuindu-se cu învățați din mai multe culte religioase, încearcă să respecte întocmai sau cât mai aproape de original poruncile sfinte, începând de la barbă, păr și haine până la a spune numai adevărul, a nu se atinge de femei impure!, a face rugăciuni și un pelerinaj la Ierusalim. Cartea este și amuzantă, pentru că A. J. Jacobs povestește cu umor și gândurile proprii, și eșecurile, și reacțiile celorlalți, dar și foarte informativă. Am aflat o mulțime de lucruri pe care nu le știam despre diferitele credințe religioase și l-am urmat pe autor în încercarea sa de a găsi spiritualitatea, de a înțelege tradiția și de a ajunge la starea de grație. Mi-a făcut plăcere să citesc despre eforturile lui de a interpreta Biblia literal și de a aplica învățăturile acesteia în viața de zi cu zi, ceea ce nu a fost ușor, ba adesea a complicat existența lui și pe a celor din jur. Mi-au plăcut și concluziile sale, dar vă las să le descoperiți singuri.

The Essex Serpent by Sarah PerryThe Essex Serpent, de Sarah Perry, urma să apară și în colecția Babel de la Nemira, nu știu dacă a apărut deja. A câștigat premiul Waterstones pentru cea mai bună carte a anului 2016 și a fost nominalizat şi la premiul Dylan Thomas. Este o poveste de dragoste improbabilă dintre o văduvă independentă, atrasă de știință, de experimente, de discuții filosofice, fără preocupări pentru aspectul fizic sau drăgălășenii de femei, și un preot de țară, adânc înrădăcinat în rutina lui, în viața de familie, fără prea multe provocări, deși el are potențial pentru mai mult. În fundal, mitul unui monstru marin afectează viața satului, sădește frica în localnici, face obiectul a numeroase discuții care opun știința și realitatea, pe de o parte, și superstițiile și practicile obscure, pe de alta. Frumos scris, atmosferă un pic gotică, personaje puternice, pe mine m-a cucerit mai mult în a doua parte și mi-a lăsat o impresie puternică în acele câteva zile din timpul lecturii și de după aceea.

Kensuke's Kingdom by Michael Morpurgo

Regatul lui Kensuke, de Michael Morpurgo, care va apărea în curând la Editura Nemi, este o carte pentru copii (dar știți voi, nu numai copiii se pot bucura de ea). Ca să vă zic două vorbe despre subiect, este povestea unui băiat care naufragiază pe o insulă, dar, spre deosebire de Robinson Crusoe, nu prea învață să supraviețuiască singur, ci primește ajutor neașteptat de la un locuitor misterios al insulei. Cine este acesta și ce preț trebuie să plătească protagonistul pentru mâncarea și apa de fiecare zi, veți descoperi citind cartea. Mie mi-au plăcut stilul de povestitor al lui Morpurgo, descrierile insulei și ale călătoriilor pe mare și, nu în ultimul rând, povestea emoționantă în sine. Vă mai zic numai că traducerea îmi aparține și că sper să vă placă. 🙂

Măștile fricii by Camelia CavadiaMăștile fricii, de Camelia Cavadia, Editura Trei, 2016. Un nume și o carte de care am tot auzit vorbindu-se, așa că am fost foarte curioasă. Romanul pune în prim plan problema violenței în familie și ideea predeterminării: violența e văzută ca un lucru nu atât dobândit prin experiențele proprii, prin exemplul părinților, cât înăscut și descoperit chiar împotriva voinței proprii. Recunosc că eu am fost mai atentă la scriitură, la partea stilistică, la vocile personajelor, și mai puțin impresionată de povestea în sine, ceea ce a mers împotriva curentului general. Mulți dintre cunoscuții mei care au citit-o s-au declarat tulburați și emoționați și cred că, în cazul lor, cartea Cameliei Cavadia a funcționat ca un catharsis. Așa că, avertisment: este posibil să vă identificați cu personajele și să vă regăsiți  în situațiile descrise și să vă puneți întrebări existențiale. Iar ăsta e un lucru bun la o carte, nu? 🙂

Vinegar Girl by Anne TylerVinegar Girl, de Anne Tyler, apărută și la noi cu titlul Scorpia, la Editura Humanitas, traducere de George Volceanov. Romanul face parte din seria Hogarth Shakespeare, care „propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care le reimaginează pentru secolul XXI”. Evident, romanul de față este o reinterpretare a piesei Îmblânzirea scorpiei, pentru care Shakespeare, la rândul lui, s-a inspirat dintr-o comedie italiană. Personajele, deși redenumite, păstrează aluzii la numele originale, situația este asemănătoare, dar totul este modernizat, actualizat. Amuzant și interesant, o lectură ușoară și plăcută de duminică după-amiaza sau de luat în concediu, pe plajă. 🙂

Chemarea cucului, de Robert Galbraith, pseudonimul vestitei J.K. Rowling, apărut la Editura Trei, 2013, traducere de Constantin Dumitru-Palcus. Un roman „clasic” cu detectivul morocănos și asistenta lui fâșneață, cu o intrigă complicată și mulți suspecți, cu o poveste personală și detalii despre fiecare pas al anchetei. Scris bine, ceea ce nu cred că e o surpriză. Mi-au plăcut și cele două personaje principale, Cormoran și Robin, și felul în care a fost înfățișată lumea modei, și legăturile subtile dintre diversele destine din carte, dar cel mai mult mi-a plăcut numele detectivului. :))) Cred că o să-l mai urmăresc, dat fiind că acesta este doar primul volum dintr-o serie în care au apărut (deocamdată) trei volume ce îl au ca protagonist pe Cormoran Strike.

Cred că mă opresc aici cu impresiile, mare minune că am reușit să scriu și atât, mai mult din amintiri, că deja peste lecturile de mai sus s-au așezat alte câteva între timp, despre care poate, sper, o să scriu în curând la un moment dat. 🙂

 

Leave a Comment

Filed under Lecturi, Recenzii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *